Partidul Conservator se retrage de la guvernare; unii demnitari nu-l urmează şi preferă să iasă din partid. Liberalii se ciondănesc de multă vreme, iar o parte anunţă că vor forma alt partid. Congresul PSD a avut şi partea lui de teatru, dar şi lovituri de teatru: Miron Mitrea a devenit indezirabil. Împărţirea posturilor rămase după plecarea PC acidulează şi mai mult relaţiile dintre PNL şi PD. Toate aceste evenimente sunt analizate de analişti isterici, cu ochii bulb
Partidul Conservator se retrage de la guvernare; unii demnitari nu-l urmează şi preferă să iasă din partid. Liberalii se ciondănesc de multă vreme, iar o parte anunţă că vor forma alt partid. Congresul PSD a avut şi partea lui de teatru, dar şi lovituri de teatru: Miron Mitrea a devenit indezirabil. Împărţirea posturilor rămase după plecarea PC acidulează şi mai mult relaţiile dintre PNL şi PD.
Toate aceste evenimente sunt analizate de analişti isterici, cu ochii bulbucaţi, care strigă în microfoane: „nebunie, circ, balamuc, ţara nu este guvernată, instabilitate politică, o criză fără precedent, Băsescu e în spatele tuturor relelor şi vrea să devină dictator etc.“ Trebuie să înţelegem că ţara e pe marginea prăpastiei, în pragul războiului civil. Ce înseamnă, de fapt, retrageri de la guvernare, certuri pe posturi sau mazilirea din funcţii de partid? Înseamnă DEMOCRAŢIE! Cea despre care toţi ştim că este un lucru rău, dar că altă formă mai bună de guvernare nu s-a inventat. Ce se întâmplă în acest timp? Curge sânge pe străzi, Doamne-fereşte, salariaţii sunt în grevă de luni de zile, economia se prăbuşeşte, moneda naţională se depreciază? Nimic din toate acestea. Dimpotrivă! Vom avea, probabil, cel mai înalt ritm de creştere economică din Europa, de peste 7%; un studiu Eurostat (institutul de statistică al UE) relevă că cea mai semnificativă creştere a cumpărărilor bunurilor de consum ne plasează de departe pe primul loc în Europa, cu un ritm de creştere de aprope 30% (pe locul secund, o ţară baltică – cam 19%). Şomajul a devenit o problemă aproape inexistentă în România. Suntem membri NATO. Peste câteva zile devenim europeni cu acte în regulă şi, în anii următori, miliarde şi miliarde de euro se vor îndrepta către România. Dar parcă niciodată nu au fost văicăreli şi ţipete mai puternice, iar analiştii politici nu şi-au smuls niciodată părul din cap cu atâta ciudă că ţărişoara noastră se duce de râpă!
Această fractură între ce se vede la talk-show-uri şi ce e pe stradă este tot un semn de schimbare: cei care prin două editoriale puteau stabili numirea unui prim-ministru, doar pentru că le plăcea mustaţa respectivului, se adresează acum unei alte Românii. Formată din oameni mai lucizi, mai independenţi financiar, care judecă mai puţin pătimaş. Care judecă singuri. Şi înteleg cine le poate sluji mai bine interesele. Iar asta este tot o dovadă că democraţia românească se consolidează.
«Eventuala dictatură a lui Băsescu nu-i sperie pe investitorii străini care revarsă valuri de bani în România, făcând ca leul să aibă aceeaşi paritate cu dolarul ca acum şase ani.»