Banc Post este o fata cu zestre. Are cea mai bine pusa la punct retea teritoriala – 123 de sucursale, precum si centre in 2.500 de oficii postale. A terminat anul 1998 cu bine: un profit brut de 162,5 miliarde lei si un capitalul social majorat de 2,5 ori. Mai mult, o prima evaluare, facuta cu sapte luni in urma, „pretaluia” Banc Post la 220 milioane dolari. Finala a fost castigata de banca americana General Electric Capital si de cea portugheza Banco Portugues de Investimento. Pretul platit pentru pachetul de actiuni scos pe piata de FPS a fost si mai bun, pentru ofertanti, decat cel estimat initial de evaluatorii bancii. Cu 42,8 milioane dolari, platibili in rate, bancile finaliste au cumparat 45% din actiunile Banc Post. O afacere buna pentru cumparatori, onorabila pentru vanzator.
De ce? Cand negociezi cu spatele la zid, nu ai de ales. De un an incoace, peste Romania ploua cu retrogradarile agentiilor de rating. Suntem pusi la zid cel putin o data la doua luni. Incepand din ianuarie 1998, am fost retrogradati de 11 ori. Nimic nu a scapat calificativelor sumbre: riscul de tara, bancile, datoria interna si externa, depozitele in valuta, obligatiunile externe. Ne place sau ba, putem sau nu explica avalansa de bile negre, aceasta este realitatea. Tot ce scoatem la vanzare sta sub semnul riscului. Este imaginea pe care ne-am creat-o in primul rand noi insine si abia apoi cele patru mari agentii de rating pentru care Romania merge numai si numai la vale. Asa ca, ne convine sau nu pretul cu care statul a vandut o banca buna sau o regie profitabila, prea mult nu putem comenta. Ar fi ca si cum ne-am injura in oglinda.