Studiul analizează cazul Marii Britanii şi cel al Germaniei. În Marea Britanie, unde aproape trei sferturi (72%) din gospodării deţin locuinţa în care trăiesc, un procent mai mare chiar şi decât cel din SUA (67%), în ultimele patru decenii au avut loc trei mega-cicluri ale volumului creditelor şi preţurilor la locuinţe. În schimb, în Germania, unde în mod tradiţional oamenii tind să închirieze şi doar 52% din gospodării deţin locuinţa în care trăiesc, ciclurile de creditare şi preţurile caselor au fost relativ stabile.
"Diferenţa semnificativă între cele două tipuri de cicluri (şi precizia cu care un ciclu financiar poate fi estimat) justifică o politică de stabilizare macroprudenţială care diferă de politica monetară şi fiscală. Noi cercetări care să abordeze aceste trei puncte ar oferi o înţelegere mai bună asupra modului în care ciclurile financiare diferă de ciclurile de afaceri şi care sunt implicaţiile", scrie Gerhard Ruenstler.
Măsurarea ciclurilor financiare şi a output-urilor este în vogă printre oficialii băncile centrale şi economiştilor din mediu academic, în condiţiile în care cercetătorii încearcă să tragă concluzii din ultimele crize financiare. Astfel a apărut un nou domeniu de cercetare, cunoscut sub denumirea de politică macroprundenţială, ceea ce înseamnă că oficialii băncilor centrale vor încerca metode alternative pentru a contracara perioadele de boom, respectiv prin introducerea unor limite între valoarea creditului şi valoarea proprietăţii, decât prin majorarea costului creditului.
AGERPRES
