Ignazio Visco, guvernatorul Băncii Italiei, susține că fondurile UE trebuie folosite bine - ele nu sunt gratuite, datoria europeană este a tuturor. Visco susține necesitatea reformelor profunde în Italia, astfel ca sacrificiile generale determinate de pandemie să nu fi fost în van.
Pentru a recupera o creștere economică acceptabilă și pentru o revenire de pe urma impactului virusului, menținând sub control raportul enorm dintre datorie și PIB, Italia trebuie „să găsească puterea pentru a rupe inerțiile trecutului”.
Trebuie reduse economia nedeclarată uriaşă şi evaziunea fiscală din care derivă „nedreptățile și efectele distorsionante”, trebuie reînnoită infrastructura, trebuie rezolvate problemele școlilor și universităților, deoarece „o țară care inovează creează oportunități de muncă mai bune și mai răspândite”.
Prăbușire economică fără precedent
În sfârșit – urare „furată” de la John Maynard Keynes -, Italia trebuie să folosească această „perioadă de sacrificii generale nu ca o justificare pentru amânarea reformelor dezirabile, ci ca o oportunitate de a acționa mai mult decât s-a făcut până acum spre o reducere a inegalităților”, sunt considerațiile finale tradiționale făcute de guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, care anul acesta, din cauza epidemiei de COVID-19, au fost transmise în direct pe internet și la televiziunea Rai2.
În timp ce Institutul Național de Statistică din Italia (ISTAT) a confirmat o prăbușire a PIB-ului care nu s-a mai înregistrat niciodată în istoria țării, guvernatorul Visco a reiterat că pandemia a cauzat „o criză fără precedent în istoria recentă, care pune la grea încercare organizarea și stabilitatea economiei și a societății”.
Guvernul a intervenit, „concentrându-se pe receptivitatea sectorului sanitar și pe ajutoarele pentru muncitori, familii și întreprinderi”.
Modificarea structurii economiei
Dar Visco, cel care în trecut, s-a aflat de mai multe ori în vizorul Mișcării 5 Stele și, apoi, al lui Matteo Renzi pentru gestionarea supravegherii bancare, avertizează că „limitele privind disponibilitatea lichidităților financiare în rândul familiilor cu veniturile cele mai mici pot amplifica consecințele șocului, determinând o creștere semnificativă a numărului de familii care nu reușesc să mențină un nivel de trai acceptabil”.
Totodată, „scăderea activității economice a redus noile oportunități de angajare, afectând în special tinerii care pentru prima dată intră pe piața muncii, pe cei care sunt de obicei angajați în activități sezoniere, cu contracte pe durată determinată sau de ucenicie.
Afectează cu intensitate majoră activitățile desfășurate în mod tradițional de muncitorii independenți și munca ilegală, încă prea răspândită în Italia”.
În ceea ce privește modul de acțiune pentru a depăși criza, primul avertisment din partea guvernatorului este că „întârzierile în ceea ce privește economiile mai avansate nu pot fi acoperite cu o creștere a cheltuielilor publice dacă nu crește eficiența acestora și dacă nu se intervine asupra structurii economiei”.
Fondul European de Redresare
Prin urmare, primul pas este „o reunificare a bugetului public”, însoțită de „recuperarea bazei de impozitare” cu lupta împotriva evaziunii fiscale și prin „reducerea primei de risc la obligațiunile guvernamentale, printr-o utilizare pragmatică și prudentă a fondurilor europene”.
Uniunea Europeană, care discută acum mult așteptatul Fond European de Redresare pentru a ajuta țările în reconstrucția post-criză, „este o resursă formidabilă pentru cetățenii săi.
Temerile și prejudecățile reciproce apărute odată cu dubla criză din ultimul deceniu și care, uneori, au cântărit din nou asupra unor decizii importante în această fază delicată, pot fi depășite definitiv și respinse prin contribuția responsabilă a fiecăruia dintre noi”.
Însă, „fiecare țară trebuie să utilizeze resursele puse la dispoziție de instituțiile europene cu pragmatism, transparență și, mai ales, în mod eficient. Fondurile europene nu vor putea fi niciodată „gratuite”: datoria europeană este datoria tuturor și Italia va contribui întotdeauna în mod semnificativ la finanțarea inițiativelor comunitare, deoarece este a treia cea mai mare economie din UE.
”Impactul economiei nedeclarate și al evaziunii fiscale”
Dar o acțiune comună, puternică și coordonată va proteja și va contribui la relansarea capacității de producție și a ocupării forței de muncă în întreaga economie europeană”, a adăugat Visco, conform ilfattoquotidiano.it.
Problema cea mai urgentă care trebuie rezolvată, deoarece este cea care „ne diferențiază cel mai mult de celelalte economii avansate”, este „impactul economiei nedeclarate și al evaziunii fiscale, care se traduce într-o presiune fiscală efectivă și prea ridicată pentru cei care respectă pe deplin regulile.
Nedreptățile și efectele profund distorsionante care derivă din aceasta se reflectă asupra capacității de creștere și inovare a companiilor; generează venituri în detrimentul eficienței sistemului de producție.
O regândire profundă a structurii impozitării, care să țină cont și de reînnoirea sistemului de protecție socială, trebuie să își prefigureze drept obiectiv recompunerea deducerilor fiscale în beneficiul factorilor de producție”.
”Îmbunătățirea calității capitalului uman”
Apoi, trebuie recuperată „întârzierea acumulată în infrastructuri, atât cele tradiționale, pentru a fi reînnoită și pentru a deveni funcționale, cât și cele cu conținut inovativ ridicat, precum rețelele de telecomunicații, necesare pentru a sprijini transformarea tehnologică a economiei noastre”.
Și este necesară îmbunătățirea „calității capitalului uman, abordând problemele fundamentale ale sistemului școlar, universitar și de cercetare”. Diferențele „între instituțiile de învățământ și teritorii se perpetuează și amplifică inegalitățile de venituri și de oportunități.
Spaţiile în care sunt primiţi elevii nu sunt, în multe cazuri, sigure, confortabile și adecvate tehnologic; pregătirea și motivarea profesorilor sunt esențiale”.
În acest context, sustenabilitatea datoriei publice, „nu este în discuție, dar nivelul său ridicat în raport cu produsul intern brut duce la un potențial scăzut de creștere a țării și, în același timp, îi încetinește dezvoltarea”, afirmă Visco.
Reduce ponderea datoriei în raport cu PIB
În schimb, cu o rată de creștere a economiei între 1% și 2%”și cu reducerea randamentului obligațiunilor de stat italiene în comparație cu cele germane și un excedent bugetar primar ar fi suficient pentru a reduce ponderea datoriei în raport cu PIB cu aproximativ două puncte procentuale în medie pe an.
Creșterea economică și politicile fiscale s-ar consolida reciproc, într-un cerc virtuos pe care țara noastră este capabilă să-l activeze”, a afirmat Visco.
În concluzie, guvernatorul Băncii Italiei l-a citat pe Keynes. „Tulburarea cauzată de pandemie este diferită prin natura sa de cea provocată de un război mondial”, dar „putem porni de la un gând avut, imaginându-ne cum ar fi putut fi gestionat un mare război.
Acum 80 de ani, John Maynard Keynes scria: „… cea mai bună garanție a unei încheieri rapide este un plan care să dureze mult timp … un plan conceput într-un spirit de justiție socială, un plan care să folosească o perioadă de sacrificii generale” – ne-ar veni să spunem, ca cele din zilele noastre – „nu ca o justificare pentru amânarea reformelor dezirabile, ci ca o oportunitate de a acționa mai departe decât ceea ce s-a făcut până acum pentru reducerea inegalităților”.