Valoarea remitenţelor a crescut de patru ori în perioada 1990-2010, interval la finele căruia a ajuns la 40 de miliarde USD (2,6% din PIB), devenind un factor de reducere a sărăciei în regiune.
"Studiile recente arată că investiţiile pentru achiziţionarea de terenuri, construirea de locuinţe şi lansarea unei afaceri personale au deţinut o pondere de 57% din totalul remitenţelor în Nigeria, 55% în Kenya, 36% în Burkina Fasso, 20% în Uganda şi 15% în Senegal. Cheltuielile pentru educaţie s-au situat pe poziţia secundă în Nigeria şi Uganda, pe locul al treilea în Burkina Fasso şi pe cea de-a patra poziţie în Kenya", se arată în raportul BM.
Două treimi dintre emigranţii din Africa subsahariană, în special cei mai săraci dintre ei, se îndreaptă către alte ţări africane din regiune, în timp ce 90% dintre emigranţii proveniţi din Africa de Nord au părăsit continentul african. Destinaţiile favorite ale emigranţilor africani sunt Franţa (9% din total), Coasta de Fildeş (8%), Africa de Sud (6%), Arabia Saudită (5%) şi SUA şi Marea Britanie, câte 4%. Studiul arată că este costisitor să trimiţi bani în ţările subsahariene, costurile putându-se ridica la 10% pentru o tranzacţie de 200 dolari.
Migraţia persoanelor calificate reprezintă o povară fiscală pentru ţările din regiune, mai ales că mulţi africani cu diplome universitare nu reuşesc să îşi găsească posturi corespunzătoare, iar imigranţii cu studii superioare reprezintă 25-30% din forţa calificată de muncă din ţările mici şi cu venituri reduse.
O iniţiativă pentru strângerea legăturilor dintre emigranţi şi ţările de origine poate fi emiterea de obligaţiuni pentru diasporă, emise de guverne sau companii private.
‘Ţările africane subsahariene ar putea aduna 5 – 10 miliarde de dolari din obligaţiuni pentru diaspora’, afirmă experţii BM, printre statele care ar putea avea succes în această iniţiativă numărându-se Etiopia, Ghana, Kenya, Liberia, Nigeria, Senegal, Uganda, Zambia, Egipt, Maroc şi Tunisia.
SURSA: Agerpres
