Recomandările Băncii Mondiale au fost făcute într-un raport finalizat în vara anului trecut, de care Guvernul se foloseşte pentru a elabora strategia naţională de locuire, proiect care va veni cu un pachet de măsuri legislative şi un program de investiţii. Strategia ar trebui să intre în dezbatere publică în maxim două luni, potrivit reprezentanţilor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Instituţia financiară internaţională recomandă, în primul rând, renunţarea la programul de locuinţe pentru tineri, care trebuie să ia în primul rând forma încetării construirii de noi locuinţe pentru tineri şi oprirea vânzării oricăror locuinţe pentru tineri. „Vânzarea acestor locuinţe elimină efectiv unităţile din fondul deja prea mic de locuinţe din sectorul public, iar continuarea închirierii lor pe termen lung înseamnă că aceeaşi ocupanţi beneficiază de subvenţie an după an“, se precizează în raportul Băncii Mondiale.

În prezent, cota reprezentată de locuinţele publice în fondul imobiliar al României reprezintă abia 3%, ceea ce o plasează pe ultimul loc între ţările UE în această privinţă (media UE 27 a fost de 29,6% în 2012).

Banca spune că acest tip de dezvoltări imobiliare pot fi derulate de sectorul privat nelucrativ, precum societăţile cooperative locative şi asociaţiile pentru locuinţe. Ca instituție a guvernului, ANL ar trebui să se asigure că inițiativele sale nu înlocuiesc sau nu concurează cu sectorul privat, chiar dacă sectorul privat nu și-a atins încă potențialul sau randamentul deplin, arată raportul Băncii Mondiale.

În opinia bancherilor, fondul actual de locuinţe pentru tineri ar putea să fie integrat în cadrul locuinţelor publice şi păstrate drept fond imobiliar public ce va fi utilizat ca active care generează venit cu chirii la nivelul pieţei care pot ajuta subvenţionarea încrucişată a costului locuinţelor sociale existente sau ar putea colecta fonduri pentru construirea de noi locuinţe sociale; ca locuinţe de închiriat pentru gospodăriile cu venituri mai mici care pot plăti chiriile (sociale) actuale; ca locuinţe pentru tineri cu chirie subvenţionată, însă cu limitarea numărului de ani în care pot fi ocupate de orice gospodărie unică (de exemplu, 3-5 ani); sau ca locuinţe „temporare” pentru ocupanţii clădirilor care fac obiectivul consolidării seismice.

ANL s-a îndepărtat de la scopul iniţial

Abordarea inițială adoptată de ANL a fost similară celei adoptate de instituțiile din Canada, Franța și Belgia, în care societățile imobiliare, beneficiind de statutul de companii de interes public, au construit, închiriat și vândut locuințe finalizate. Diferența dintre acestea se regăsește la nivelul teritoriului în care operau aceste societăți (mai ales la nivel local, rareori la nivel național) și la cel al autonomiei sistemului lor de finanțare.

În România, ANL este o instituție publică care coordonează diferite surse de finanțare în domeniul locuirii, cu autonomie financiară. Într-adevăr, bugetul inițial al instituției, care a finanțat primele proiecte de locuințe (atât locuințe pentru tineri, cât și locuințe aferente creditelor ipotecare), a fost constituit prin subscripție publică, prin înregistrarea dosarelor tinerilor interesați (teoretic, viitorii beneficiari ai programelor ANL). Cu toate acestea, în următorii ani, cea mai mare parte a bugetului ANL a fost reprezentată de alocări de la bugetul de stat și de la bugetul local (84.52%), ceea ce pune statutul autonom sub semnul întrebării, se precizează în raportul citat.

Mecanismele de auto-finanțare, bazate pe veniturile din vânzările de locuințe, s-au dovedit a fi insuficiente; experiența acumulată în ultimii ani indică faptul că vânzarea unei locuințe nu este generatoare de fonduri suficiente pentru construirea de noi locuințe. Prin urmare, argumentul eficienței economice și al sustenabilității politicilor și programelor ANL trebuie să fie revizuit.

ANL, ajutor pentru primării

În mod ideal, spun bancherii, ANL ar trebui să aibă o poziție care să îi permită să deruleze programe în sectorul public pentru elaborarea sau implementarea cărora autoritățile locale nu dispun de competențele sale și/sau în care este puțin probabil ca sectorul privat să se implice.

ANL este singura instituţie care se află în poziţia de a se ocupa de construcţia locuinţelor de necesitate şi cu chirie pentru persoanele care locuiesc în clădiri cu risc seismic şi de a reabilita sau reconstrui structurile respective pentru a fi locuite.

În România există 607 clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, ceea ce înseamnă 10.577 de apartamente. În următorii doi ani, ANL poate să construiască un lot de locuinţe de necesitate care să găzduiască temporar persoanele care locuiesc în clădiri ce se încadrează în categoria I de risc seismic, pe perioada în care aceste clădiri sunt fie reabilitate, fie reconstruite, recomandă Banca Mondială.

În cazul în care ANL construieşte 1.500 de locuinţe de necesitate care să fie utilizate pentru relocarea rezidenţilor clădirilor cu risc, toate clădirile care se încadrează în categoria I de risc seismic ar putea fi reabilitate sau reconstruite într-o perioadă de aproximativ zece ani.

Se propune ca ANL să funcționeze prin birouri regionale avându-şi sediul în fiecare dintre cele 8 regiuni administrative, iar în cadrul acestora să lucreze arhitecți, ingineri și evaluatori.