Pe ordinea de zi a Guvernului au fost, cu o saptamina i urma, doua puncte care se bateau cap i cap. Ambele ar fi trebuit adoptate. Primul se referea la strategia de restructurare a industriei siderurgice, facea parte din Strategia de dezvoltare a Rominiei pe termen mediu, fiind o restanta a Guvernului fata de Uniunea Europeana. Al doilea cuprindea notele FPS-ului pentru privatizarea rapida a trei mari combinate siderurgice. Aceleasi combinate care, la primul punct de pe ordinea zi, trebuiau restructurate timp de cinci ani, abia apoi urmind a fi vindute. Au fost puse fata i fata doua strategii: cea a Ministerului Industriei si Comertului, realizata cu asentimentul UE, si cea a FPS, respectind programul PSAL, negociat cu Banca Mondiala. Din ciocnirea interselor divergente pina la un punct a izbucnit un scandal mediatic ce i-a antreneaza si pe functionarii UE si BM, atit de precauti i declaratii. De ivins, a ivins deocamdata FPS.
Onorarii scadente preseaza privatizarea
Presedintele FPS, Radu Sirbu, il acuza pe promotorul strategiei de restructurare de simpatii comuniste, argumentul fiind cei cinci ani i care combinatele ar urma sa fie restructurate si organizate ca holding. Petru Ianc, directorul general al Directiei Industriei Siderurgice din cadrul MIC, spune ca strategia este doar detalierea generalitatilor din Strategia de dezvoltare pe termen mediu a Rominiei, aprobata la Bruxelles. Toata tevatura iscata brusc, dupa ani de lincezeala si dezinteres din partea FPS si a Guvernului, are niste explicatii foarte lumesti. in nici un caz clarviziunea si determinarea i ifaptuirea reformei nu stau la baza ei.
„Misterul itilnirii, pe aceeasi ordine de zi a Guvernului, a celor doua puncte este fals”, ne-a declarat Aurel Radi, presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor Metarom, participant activ la elaborarea strategiei de restructurare. „Totul se explica prin presiunea bancilor de investitii care lucreaza i cadrul PSAL si care, daca privatizarile nu sunt aprobate de Guvern, nu-si iau banii. Se mai adauga interesul punctual pentru Sidex Galati, pe care FPS ica mai spera sa-l privatizeze pe ultima suta de metri”.
Privatizarea rapida nu este posibila. O spune isusi Radu Sirbu, presedintele FPS, linistindu-i pe cei igrijorati ca Sidex, Galati sau Hunedoara, ar putea avea soarta itreprinderii Tepro Iasi. Dar daca un combinat sau altul nu poate fi vindut la fel de repede ca un kilogram de zahar, exista o procedura care poate fi facuta acum si care determina, practic, desfasurarea ulterioara a procesului de privatizare. „Nu momentul semnarii contractului de vinzare-cumparare conteaza, ci etapele premergatoare”, considera Mircea Palade, seful Departamentului social din cadrul Federatiei Sindicatelor Siderurgice Galati. „Daca documentatia este facuta de actualii functionari ai FPS, dupa actuala lege a privatitzarii, fara niste garantii initiale ferme, indiferent de ce guvern vine, privatizarea i interes national este compromisa. Ginditi-va la Tepro Iasi.”
in sprijinul pozitiei lor antiprivatizare rapida, Ministerul Industriei, sindicatele si patronatele din siderurgie aduc urmatoarele argumente. Unu: nici un investitor privat nu-si asuma responsabilitatea disponibilizarii a zeci de mii de oameni. in siderurgie si i activitatile conexe lucreaza astazi doua milioane de persoane. Fara ajutor guvernamental, fara politici sociale finantate de stat, cei sortiti somajului sunt o bomba sociala demna de luat i considerare. Doi: un investitor privat nu poate fi obligat sa respecte strategia de restructurare nationala. El are interesele lui si daca decide ca un combinat este mai rentabil sa fie vindut la bucata, ca fier vechi, nimeni nu-l poate opri. Nici macar un contract prealabil cu FPS. O demonstreaza cazuri ca Otelul Rosu, IMGB etc. Trei: daca Rominia chiar s-a decis sa respecte modelul UE, atunci trebuie sa respecte si matricea privatizarilor din siderurgie i cadrul UE. Aceasta presupune restructurare si abia apoi vinzare.
Radu Sirbu, ca presedinte al FPS, si Petru Ianc, i calitatea sa oficiala de reprezentant al ministerului care a elaborat, cu sprijinul consultantilor UE, strategia de restructurare a siderurgiei, si-au aparat pozitiile i dialogul purtat cu revista Capital.    

Strategia de restructurare a industriei siderurgice
Radu Sirbu: Strategia nu este a UE. Adoptarea ei poate duce la compromiterea acordului cu Banca Mondiala, dar si cu UE.
Petru Ianc: Strategia de restructurare este o detaliere ceruta la Bruxelles i completarea Strategiei de dezvoltare pe termen mediu a Rominiei. Suntem obligati sa o dam pina la sfirsitul anului. Nu poate fi trimisa fara semnatura Guvernului, dar acesta din urma a preferat parafarea notelor de privatizare ale FPS.
Principiile strategiei de restructurare
Radu Sirbu: Sunt principii comuniste, antiprivatizare. Organizarea pe care o doreste MIC este comunista.
Petru Ianc: Principiile sunt preluate dupa modelul Europei Vestice. Acolo, itre anii ‘50-’70 s-a procedat la fel.
Restructurare, ceea ce iseamna o rentabilizare sub bagheta statului, si apoi vinzare. Astazi, i tari ca Franta, Germania, Spania, organizarea siderurgiei este identica cu ce vrem noi sa facem. Un holding cu entitati productive.
Costurile restructurarii
Radu Sirbu: Costurile sunt enorme. Cam un miliard de dolari ar urma sa dea statul romin.
Petru Ianc: Studiul UE arata ca statului romin ii revine o contributie efectiva de circa 200 milioane dolari. Restul, pina la 1,6 miliarde provin din ajutoare acordate i trecut si din surse atrase, inclusiv de la sindicate si patronate.
PoziL?ia funcL?ionarilor UE si ai BM
Radu Sirbu: De acum icolo am sa lucrez cu Banca Mondiala si cu UE numai i scris. Fotiadis (n.red. Fotiadis, seful delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti) vrea sa se puna bine si cu actualul guvern, dar si cu viitorul.
Petru Ianc: Fokion Fotiadis este diplomat.

UE are nevoie de otelul rominesc
Patru sunt fortele ce-si disputa piata mondiala a siderurgiei. Una dintre ele, Uniunea Europeana, vede i tarile candidate la aderare un sprijin pentru ocuparea unei pozitii mai avantajoase i raport cu competitorii ei. Scenariul complotului international impotriva siderurgiei rominesti nu sta i picioare. UE are nevoie de capacitatile de productie restructurate ale Rominiei.
Orientul indepartat, UE, America de Nord si Comunitatea Statelor Independente sunt producatorii de otel care au un cuvint de spus pe piata mondiala. Pozitia de lider incontestabil apartine Orientului indepartat (China, Japonia, Republica Coreea), cu o productie de peste 200 milioane tone otel i 1999. Uniunea Europeana ocupa un loc secund (145 milioane tone otel i 1999), iar America de Nord (SUA si Canada) este pe pozitia a treia, cu 82.630 milioane tone otel.
Desi la mare distanta din punctul de vedere al volumulul productiei, Comunitatea Statelor Independente are, la rindul sau, un cuvint greu. Cele 38 de milioane de tone de otel produse anul trecut fac din CSI obiectul interesului Americii de Nord si al UE. intr-o situatie similara se afla tarile central- si est-europene. Cu o medie anuala a productiei de 32 milioane tone otel, sunt un pion important pe tabla de sah a siderurgiei mondiale. O uniune de interese economice cu vestul Europei iseamna forta. Dar pentru ca aceasta uniune sa se produca, industriile siderurgice nationale trebuie „curatate” de tot ceea ce nu este activitate complementara celor din UE. Pentru Rominia asta iseamna reducerea la jumatate a capacitatii de productie si orientarea spre acele activitati care nu le concureaza ci le completeaza pe ale UE.
La nivel regional, Rominia detine, la ora actuala, o piata de 5%. Rusia (32%) si Ucraina (20%) sunt cei mai puternici producatori de otel din zona. Excluzindu-le, piata Europei Centrale ajunge la 18 milioane tone, Rominia situindu-se pe locul trei (12%), dupa Polonia (38%) si Cehia (22%). Evolutia consumului de otel nu ofera o imagine la fel de optimista ca cea rezultata din clasamentul anterior. Daca Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia iregistreaza cresteri constante ale consumului de 2-7% pe an, i cazul Rominiei fenomenul este invers. rn
Scaderea consumului intern de otel este de circa 5% anual. Fenomenul poate fi diferentiat pe doua perioade. Din 1992 pina i 1996, piata a crescut i medie cu 8% pe an, pentru ca i urmatorii trei ani sa scada cu 12%, culminind cu o accelerare dramatica a ratei (30%) i 1999. Situatia este atit de instabila icit, conform studiului realizat de consultantii UE pentru elaborarea strategiei nationale i domeniul siderurgiei, „prognozele sunt deosebit de greu de realizat, i primul rind pentru ca Rominia se afla itr-o perioada de puternice reorganizari si nu se afla ica pe drumul unei dezvoltari durabile”.trn
rn
Statul scapa ieftin la restructurarea siderurgieirn
Principiile strategiei de restructurare a industriei siderurgice:rn
• Management comun pentru itreprinderile proprietate de stat, i scopul armonizarii capacitatilor de productie i cadrul pietei interne si internationale si i scopul restructurarii. Management comun poate isemna organizare de tip holding (itilnita i UE) sau un consiliu de administratie comun.rn
• inchiderea definitiva a unor otelarii si casarea echipamentelor vechi sau nefolosite.rn
• Eliminarea subventiilor la exportul de fier vechi.rn
• Supravegherea preturilor de import pentru produsele siderurgice rusesti si ucrainene, aplicarea masurilor antidumping.rn
• Stabilitatea managementului pe perioada restructurarii.rn
• Prioritatea restructurarii financiare. rn
Scenariul optimist al restructurarii industriei siderurgice estimeaza o productie de 7,7 milioane tone de otel la nivelul anului 2010.rn
Costurile restructurarii sunt estimate la circa 1.442 milioane USD pina i anul 2005, din care 47% sunt ajutoare de stat. Din cele 610 milioane USD pe care statul romin ar trebui sa le puna la dispozitia siderurgiei, doar 189.519 milioane sunt imprumuturi efective, restul participarii statului compensindu-se cu ajutoarele financiare din trecut (datoriile catre bugetul de stat si catre bugetele asigurarilor sociale, reesalonari etc.). Costul restructurarii sociale este estimat la 135 milioane USD, din care 75 milioane USD sunt destinate masurilor de creare a noi locuri de munca (5 milioane USD pentru masuri pasive, 55 milioane USD pentru masuri active). Se apreciaza ca circa 75 milioane USD vor proveni din fondul de somaj FONDMET/UNIRMET/CRPM (finantate de companiile siderurgice si de siderurgisti). Sursele celorlalte 60 de milioane USD sunt fondul de somaj, Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala, FONDMET/UNIRMET, programul RICOP, surse publice.trn
rn
FMI preseaza FPS sa vinda rapid Sidexrn
Obiectiv strategic, 2% din productia mondiala de otel, cifra de afaceri de un miliard de dolari, 9% din exportul Rominiei, 28.000 de angajati, datorii de 102,3 milioane de dolari. Cu o asemenea carte de vizita, Sidex Galati, marele trofeu al privatizarilor din industria siderurgica, este i cartile Uniunii Europene, dar si i cele ale Bancii Mondiale.rn
Privatizarea rapida, restructurare si privatizare sau doar restructurare? Solutia este complicata. Combinatul galatean beneficiaza anual de 30 de milioane tone de pelete, i contul uriasei datorii pe care Ucraina o are fata de Rominia i urma construirii obiectivului de la Krivoirog. Sidex este singura societate capabila sa ramburseze, prin folosirea peletelor, aceasta datorie statului romin. De unde si pozitia de forta pe care un eventual investitor s-ar putea situa i raport cu statul, i cazul unui contract de privatizare itocmit i stilul FPS.rn
Modelul european sau interesele imediatern
„FPS nu are nici o politica industriala i ceea ce priveste Sidex. Privatizarea Sidex risca sa fie facuta doar i avantajul investitorului privat, sacrificind interesele pe termen lung ale Rominiei”. Este opinia lui Claude Iegy, consultant, participant din partea UE la elaborarea strategiei de restructurare a industriei siderurgice. Cunoscuta de presedintele FPS ica de la iceputul anului, pozitia consultantului UE nu a stirnit mare interes. „Pentru FPS, tentatia de a vinde actiunile Sidex primului ofertant, fara a cunoaste strategia acestuia, este mare. Sub presiunea indirecta a Fondului Monetar International, FPS se face ca uita de datoriile clientilor fata de Sidex”, mai spune Claude Iegy. rn
Modelul general propus de catre UE pentru privatizarea Sidex a functionat i cazul tuturor proceselor de acest gen din Europa Occidentala. rn
in esenta, acesta presupune doi pasi: restructurarea activitatii, concomitent cu un program de acompaniament social derulat de stat si privatizarea. Ar putea fi urmat si modelul privatizarilor din tarile vecine. Cu trei ani i urma, slovacii au angajat management american pentru combinatul VSZ din Kosice. Echipa angajata sa restructureze combinatul provenea de la US Steel, unul dintre cei mai mari producatori de otel pe plan mondial. Dupa icheierea contractului de management, US Steel s-a bucurat de exclusivitate i negocierile cu statul slovac pentru preluarea a 52% din pachetul de actiuni al VSZ. Cu toate ca tranzactia parea adjudecata i favoarea US Steel, statul slovac le-a dat americanilor planurile peste cap. Le-a cerut garantii legale ca-si vor respecta conditiile contractuale (60 milioane USD capital de lucru, stingerea datoriilor de 325 milioane USD, investitii de 700 milioane USD). in cazul i care aceste garantii nu sunt depuse i bancile slovace, privatizarea se reia cu concernul indian ISPAT pe post de favorit. rn
La Sidex, igrijorarea nu este foarte mare. Managementul si sindicatele au gasit o chichita care ar putea pune bete i roate privatizarii peste noapte. Ei propun Guvernului un act normativ special care sa oblige cumparatorul sa depuna la BNR, premergator semnarii contractului, o garantie materiala egala cu valoarea investitiilor sau aportul de capital i cash sa fie de cel putin 50% din valoarea investitiilor aferente rentabilizarii. Conform studiilor efectuate de UE, necesarul investitional al Sidex este de 915 milioane USD.rn