Aprecierea puternică a francului elveţian atât pe plan extern cât şi în România a avut la bază o măsură administrativă, ceea ce demonstrează că o astfel de astfel de iniţiativă poate avea costuri pe care cineva trebuie să le suporte, iar sprijinirea celor cu credite în franci ar fi discriminatorie faţă de cei cu credite în alte valute sau faţă de deponenţii care susţin creditarea, consideră reprezentanţii băncilor comerciale care au participat, miercuri, în Parlament, la dezbaterea cu privire la necesitatea promovării unui act normativ care să oblige băncile că convertească împrumuturile în franci elveţieni la un curs diferit de cel al pieţei.
"Ceea ce s-a petrecut recent are o cauză externă. Acest accident al cursului valutar a fost produs printr-o măsură administrativă. Deci ar trebui să ne ferim de abordări administrative într-o piaţă liberă", a declarat miercuri preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, Florin Dănescu, în cadrul dezbaterii din Comisia de Buget Finanţe a Camerei Deputaţilor pe tema creditelor în franci elveţieni.
El a mai spus că orice decizie prin care băncile vor fi obligate să transforme creditele în franci în altă valută la alt curs decât cursul pieţei ar însemna costuri semnificative pentru altcineva. "Cât costă şi cine plăteşte. În cazul Ungariei, în septembrie 2014 guvernatorul băncii centrale a precizat suma cu care a intervenit din rezervă (pentru a sprijini clienţii cu credite în franci – nr), respectiv trei miliarde de euro, pentru un program cu un cost total de 11 miliarde de euro. Este vorba despre foarte mulţi bani. În cazul României s-a vorbit de costul unei autostrăzi", a mai spus Dănescu.
Reprezentantul ARB s-a referit şi la posibila neconstituţionalitate a unei măsuri administrative care ar duce la pierderi din fondurile proprii ale băncilor.
La rândul său, preşedintele Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR), Steven van Groningen, a vorbit despre discriminarea pe care o măsură administrativă adoptată în favoarea clienţilor cu credite în franci ar produce-o faţă de clienţii cu alt fel de credite. În plus, el a atras atenţia că de o astfel de măsură ar putea beneficia clienţii cu venituri mici care s-au împrumutat pentru o locuinţă, dar şi clienţii care au contractat sume foarte mari pentru a treia sau a patra casă.
"Găsim situaţii diferite de la oameni care au probleme cu plata ratei pentru locuinţe, dar şi oameni cu venituri mari care au cumpărat a treia sau a patra locuinţă. Cei care au luat credite în valută, nu în lei, au luat bani mai mulţi şi o casă mai mare. De ce cel care a luat o sumă mai mare trebuie ajutat, pentru ca are un apartament mai mare? Uităm că sunt şi consumatori care nu s-au îndatorat, respectiv deponenţii", a explicat Van Groningen.
El a adăugat că facilităţile oferite unei categorii de clienţi se transformă în costuri care vor fi recuperate din dobânzi mai mici pentru deponenţi sau din credite mai scumpe pentru cei care plătesc.
Van Groningen a mai spus că nu toate băncile din România au dat credite în franci, volumul este relativ mic şi nu este vorba de o problemă sistemică. "S-a spus că sunt sute de mii de clienţi cu credite în franci elveţieni. Nu! Sunt 76.000 de oameni cu credite în franci. (…) Multe persoane nu au apelat la conversie până acum pentru că au aşteptat conversia la cursul istoric. Au fost menţinuţi în eroare dar nu de către sistemul bancar", a mai spus Van Groningen.
Francul elveţian s-a apreciat puternic, în data de 15 ianuarie, pe pieţele internaţionale, câştigând aproape 30% în raport cu moneda euro, după ce Banca Naţională a Elveţiei (BNS) a renunţat la pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat în ultimii trei ani. În aceeaşi zi, la Bucureşti, leul a pierdut aproape 16% faţă de franc, până la un minim istoric de 4,3287 lei, cu 58,7 bani peste cotaţia din şedinţa de miercuri, de 3,7415 lei/franc.
În context, a reapărut discuţia referitoare la românii cu credite în franci, care, potrivit autorităţilor sunt în număr de aproximativ 75.000.
Una dintre soluţii este rescadenţarea creditelor, prevăzută de Ordonanţa 46/2014, potrivit căreia persoanele fizice vor beneficia de scăderea ratei lunare de către bancă cu până la 35% pentru o perioadă de maximum doi ani şi de facilităţi fiscale constând în deducerea unei sume de 900 lei din impozitul pe venit.
Beneficiarii facilităţii trebuie să fie buni platnici, adică să nu aibă restanţe la creditele respective mai mari de 90 de zile, şi să se încadreze în plafonul de venit de 2.200 de lei brut pe lună.
O altă soluţie avansată în urma deprecierii semnificative a leului în raport cu francul este aceea a conversiei creditelor din valută în moneda naţională, la un curs care nu poate depăşi cu mai mult de 20% cursul din momentul contractării creditului şi fără costuri suplimentare pentru client. Această soluţie a fost avansată de Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF). (Sursa: www.agerpres.ro)