Evaluarea sistemului financiar american este deja încheiată, dar rezultatele acestor teste vor fi publice abia pe 4 mai. Judecând după ultimele discuţii, amânarea publicării concluziilor se datorează dorinţei de a găsi o formulare adecvată pentru a nu diminua şansele de supravieţuire a companiilor considerate mai slabe. Cum testul a fost aplicat doar instituţiilor vitale sistemului, în cazul în care anumite entităţi vor prezenta slăbiciuni semnificative, pentru a evita panica
Evaluarea sistemului financiar american este deja încheiată, dar rezultatele acestor teste vor fi publice abia pe 4 mai. Judecând după ultimele discuţii, amânarea publicării concluziilor se datorează dorinţei de a găsi o formulare adecvată pentru a nu diminua şansele de supravieţuire a companiilor considerate mai slabe. Cum testul a fost aplicat doar instituţiilor vitale sistemului, în cazul în care anumite entităţi vor prezenta slăbiciuni semnificative, pentru a evita panica din piaţă, Trezoreria şi Rezerva Federală vor trebui să prezinte un plan de ajutorare. Dacă e să dăm crezare zvonurilor, dintre cele nouăsprezece instituţii financiare supuse evaluării, şaisprezece ar avea nevoie de infuzii de capital consistente pentru a nu-şi închide porţile. Administraţia ar fi dorit să evite publicarea rezultatelor pentru a nu fi nevoită să stabilească o ierarhie a băncilor, şi, implicit, să le expună pe cele considerate mai slabe la un stres suplimentar. Aşteptările investitorilor sunt însă prea mari pentru a fi ignorate, acest raport putând marca atât colapsul burselor, în cazul în care datele vor indica slăbiciune, cât şi revenirea acestora. Scenariul optimist pare însă puţin probabil. Dacă evaluările ar fi găsit sistemul financiar în stare bună, ar fi curs deja multă şampanie la Washington şi pe Wall Street. Băncile sunt însă în silenzio stampa, iar secretarul Trezoreriei îşi măsoară atent cuvintele cu care o să prezinte situaţia băncilor. Judecând după lipsa de transparenţă cu care preşedintele FED, Ben Bernake, şi cel al Trezoreriei, pe atunci Hank Paulson, au acţionat pentru a-l forţa pe preşedintele Bank of America (BoA) să nu renunţe la achiziţionarea Merrill Lynch, ne putem aştepta la un raport sărac în informaţii dacă evaluarea relevă puţine rezultate favorabile. Informaţiile ascunse atunci erau de interes material pentru acţionarii BoA, şi, conform reglementărilor, ar fi trebuit aduse la cunoştinţa acestora. Cei trei au ales totuşi păstrarea secretului pentru a nu periclita sistemul bancar. Astfel, densitatea de informaţii prezentă în raport va fi direct corelată cu viabilitatea sistemului financiar. Să fim atenţi la fiecare cuvânt, că nici nu ştim cât o să pierdem.
