„Considerăm că analizele istorice sugerează că investitorii ar trebui să fie pregătiţi pentru eventualitatea unei prăbuşiri a giganţilor financiari, inclusiv Bank of America, Citigroup şi JPMorgan Chase“, scrie analistul.
Nota vine exact după ce preşedintele Federal Reserve Bank of Dallas, Richard Fisher a făcut furori în presă cu apelurile sale la despărţirea marilor bănci. Aceste cereri nu par să atragă încă atenţia legiuitorilor, dar ei rezonează cu furia publică îndreptată asupra felului în care aceste bănci au dus la explozia economiei şi totuşi au fost încurajate să devină mai mari şi mai riscante.
În nota KBW, analiştii aplică o metodă a Băncii Mondiale de studiere a ciclurilor regularizărilor şi deregularizărilor economiilor naţionale asupra sectorului bancar american. Ei evidenţiază că aceste cicluri urmează un model exact, precum stadiile durerii.
Ciclul începe cu o frenezie pentru deregularizare, urmată de o perioadă de abuz creată inevitabil de deregularizare şi se încheie în final cu o nouă regularizare brutală a industriilor care au beneficiat de libertate, inclusiv despărţirea marilor instituţii din aceste industrii.
Băncile americane au fost puternic regularizate şi ţinute în frâu tocmai pentru a le împiedica să devină prea mari ca să lovească economia, asta în anii care au urmat Marea Depresiune. Aceste instituţii au început să facă ulterior lobby pentru noi legi care să le permită să devină mai mari, mai puternice şi mai riscante.
Congresul american s-a supus bucuros, conducând la un ciclu al deregularizărilor care au atins vârful, spune KBW, odată cu legea Gramm-Leach-Bliley din 1999, ce a abrogat legea Glass-Steagall din 1993, şi care a lăsat băncile să formeze conglomerate super-gigantice ce puteau utiliza depozitele pentru a face pariuri riscante pe titluri susţinute de ipoteci.
Astfel a luat naştere primul Colos Naţional Bancar: KBW subliniază că în 1996 niciuna din cele mai mari zece bănci americane nu avea active mai mari de 350 mld. dolari. Până în 2006, patru bănci aveau peste 1.000 mld. dolari, iar celelalte şapte aveau active de peste 500 mld. dolari.
După criză băncile au devenit şi mai mari: JPMorgan Chase şi Bank of America au active de peste 2.000 mld. dolari fiecare, în timp ce Citigroup are aproape 2.000 mld. dolari. Asta s-ar putea schimba, spune KBW, fie ca urmare a presiunilor regulatorii sau – poate cel mai probabil – la presiunea pieţei, de vreme ce băncile gigant reuşesc cu greu să îşi mai crească profiturile şi să atragă noi investitori.
„Ca parte din ciclul curent de reluarea a regularizărilor, industria a început deja să simtă un declin al profitabilităţii şi al subsidiilor publice care să asigure disponibilitatea creditelor. Alte părţi ale acestui ciclu includ în mod tradiţional scăderi în sectorul serviciilor şi despărţirea instituţiilor mari“. Şi nu doar băncile mari sunt supuse acestui risc. „La un moment dat în viitor, ne aşteptăm ca ciclul actual să includă şi dezbateri publice pe tema reducerii serviciilor financiare şi tăierea subsidiilor, în principal către Fannie Mae şi Freddie Mac“, concluzionează analiştii.
SURSA: Huffington Post
