Garanţiile din spatele împrumuturilor vechi şi-au redus valoarea. Pentru a obţine restructurarea creditelor, clienţii aflaţi în dificultate trebuie să pună gaj alte bunuri sau valori mobiliare.
Mulţi clienţi ai băncilor care nu mai reuşesc să-şi ramburseze creditele cer restructurarea acestora. Băncile nu se uită numai la cât de sigure sunt veniturile viitoare ale clientului, ci încearcă să se acopere şi prin solicitarea de garanţii suplimentare. Cu atât mai mult cu cât cel puţin proprietăţile imobiliare gajate în anii de boom au acum valori de piaţă mult mai mici.
„S-au cerut garanţii suplimentare cu grămada, în general în procesul de restructurare pentru că acesta a fost practicat masiv în ultimul an şi este un lucru normal pentru că nu vrem ca băncile să se transforme în agenţii imobiliare, ceea ce ar fi o prostie“, a declarat, pentru Capital, directorul Direcţiei de Supraveghere a Băncii Naţionale a României (BNR), Nicolae Cinteză. El afirmă că băncile au fost deschise să-şi ajute clienţii mai ales în situaţia în care aceştia au făcut primul pas către restructurarea împrumutului: „s-a mai mărit perioada de creditare, s-a mai micşorat dobânda.“
Prin restructurarea creditelor, băncile dau clienţilor o gură de oxigen, în speranţa că în viitorul apropiat situaţia financiară a acestora se va redresa. Totodată, restructurarea împrumuturilor care au devenit sau sunt pe cale să devină neperformante ajută şi instituţiile de credit: acestea reuşesc să ţină provizioanele la un nivel mai scăzut decât în situaţia în care nu ar acorda aceste facilităţi clienţilor în dificultate. Chiar şi aşa, valoarea provizioanelor constituite de băncile locale a ajuns la 14 miliarde de lei la sfârşitul lunii februarie 2010, o sumă de două ori mai mare decât cea raportată cu 12 luni înainte.
Evaluatori subiectivi
Cu toate că băncile încearcă să se asigure că împrumuturile acordate şi eventual restructurate nu le vor aduce pierderi în viitor, erorile nu lipsesc.
„Metodologiile de evaluare sunt atât de flexibile încât trei evaluatori au dat trei valori pentru bunul evaluat. Înţeleg, e şi partea subiectivă a celui care face reevaluarea, dar diferenţele sunt atât de mari încât ne-au pus pe gânduri. Sunt situaţii în care excesul de prudenţă a determinat banca să ia în considerare valoarea cea mai mică, însă sunt situaţii în care s-a luat valoarea cea mai mare“, afirmă Cinteză. Banca centrală şi-a propus să discute cu Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România despre problema evaluărilor. În orice caz, potrivit declaraţiilor date în trecut de evaluatori, aceştia nu pot fi traşi la răspundere în cazul în care se descoperă că au supraevaluat un bun în trecut, deoarece rapoartele întocmite de ei sunt valabile numai în momentul în care a fost făcută evaluarea.
„Ca supraveghetor trebuie să sesizăm că există o problemă pentru că în cazul acesta nu avem ce face: eu nu mă pricep şi nici oamenii din Direcţia de Supraveghere nu se pricep în a determina care evaluare e bună sau nu“, spune oficialul băncii centrale.
Cinteză dă însă şi exemple despre bunuri supraevaluate care au ajuns garanţii la împrumuturi acordate de bănci. „Sunt situaţii când s-a sărit calul în mod grosolan: un bun tranzacţionat pe piaţă şi dobândit astăzi la un preţ de 500.000 de euro a fost reevaluat după şase luni la o sumă care depăşea de peste 20 de ori valoarea tranzacţiei şi a fost vândut unei alte societăţi în baza unui credit dat de o bancă la valoarea reevaluată. E un lucru rar, dar e posibil“, spune şeful Direcţiei de Supraveghere a Băncii Naţionale. Valoarea imobilelor din segmentul rezidenţial a fost, în 2009, cu aproximativ 30% sub cea din 2008. La majoritatea creditelor ipotecare acordate persoanelor fizice băncile nu sunt descoperite pe partea de garanţii, deoarece avansurile plătite de clienţi la cumpărarea imobilului acoperă scăderea valorii de piaţă. Însă, în cazul marilor clienţi corporate, solicitarea de garanţii suplimentare în contul creditelor vechi este la ordinea zilei.
Gajul pe orice
Înregistrările de garanţii suplimentare aduse de marii debitori ai băncilor abundă pe Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. De exemplu, două bănci – BRD şi OTP – au înregistrat recent garanţii suplimentare aduse de firme din grupul Relad. În această lună, BRD a înregistrat o garanţie suplimentară de 4,4 milioane de euro pe stocul de marfă al Relad Internaţional în contul unui credit de 13,8 milioane de euro acordat în 2008. Pentru o altă firmă din grup, OTP a pus gaj în martie a.c. pe soldurile conturilor deschise la ea. Relad şi-a restructurat mai multe credite bancare şi a reuşit să reducă aproape la jumătate datoriile bancare care depăşeau 70 milioane de euro.
Similar, o companie din grupul Altex a suplimentat în această lună garanţiile în favoarea RBS Bank atât prin gaj asupra unor conturi curente deschise la această bancă, cât şi prin gaj pe stocurile de marfă prezente şi viitoare din anumite depozite pe care le deţine. Suplimentar, garanţia RBS se extinde şi asupra depozitelor viitoare pe care le va avea Altex.
S-au cerut garanţii suplimentare cu grămada, în general în procesul de restructurare, pentru că acesta a fost practicat masiv în ultimul an.
Nicolaie Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR
