Bancilor comerciale le-a trebuit ceva timp pentru a decide coborarea nivelul dobanzilor la creditele in lei, pentru a urma curba descendenta a dobanzilor acordate la depozite. Tendinta in piata este de aliniere in jurul procentajului de 50% pe an, tinand cont de nivelul la care bancile care detin ponderea pe piata creditului isi reasaza dobanzile. Banca Comerciala Romana detine o cota de aproape 30% din piata, iar media dobanzilor la credite este de 50% pe an (creditele pentru exporturi se acorda cu dobanzi mult mai mici, de 45% pe an). Incepand cu aceasta saptamana, Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD) a coborat dobanzile acordate la creditele in lei sub procentajul de 50%, nivelul acestora miscandu-se intre 45% pe an si 48%. BRD detine 17% din piata creditului, potrivit afirmatiei directorului general adjunct al bancii, Petre Bunescu.
Intarzierea cu aproape trei luni a reasezarii dobanzilor la creditele acordate in lei, in concordanta cu scaderea celor practicate la depozite, este explicata de Teodor Buftea, director al Directiei Politici Monetare din Banca Nationala a Romaniei. Buftea spune: „In general, in perioadele de modificare a dobanzilor ajustarile nu se fac pe toate palierele de dobanzi, in acelasi timp. Ordinea e urmatoarea: mai intai reactioneaza piata monetara interbancara, apoi se modifica dobanzile la titlurile de stat, apoi cele practicate la depozitele atrase si in cele din urma sunt modificate dobanzile la creditele neguvernamentale. Aceasta ordine s-a cam respectat. Acum, aproape toate bancile au inceput sa-si reduca dobanzile”.
Guvernul mizeaza pe revigorarea creditului
Este cert ca autoritatile statului – Banca Nationala a Romaniei si Ministerul Finantelor – au dat startul coborarii dobanzilor. Pe de o parte, prin nivelul practicat la depozitele atrase de BNR pe piata monetara interbancara, iar pe de alta parte, prin nivelul dobanzilor acceptat de Ministerul Finantelor la certificatele de trezorerie. Statul a reactionat asa, pentru a face posibila parcurgerea programului guvernamental anuntat pentru acest an. Cresterea economica prognozata nu poate avea loc in absenta investitiilor si a capitalizarii intreprinderilor romanesti. In acest sens, a fost prevazuta si o crestere, in termeni reali, a creditului neguvernamental, adica a acelor imprumuturi care nu sunt adresate bugetului statului si bugetelor locale. Buftea nu a precizat volumul imprumuturilor acordate entitatilor economice, prevazut pentru a sustine programul de guvernare, dar a afirmat ca, in ceea ce priveste evolutia pe primele patru luni din acest an, „creditul neguvernamental acordat de bancile comerciale a depasit nivelul avut in vedere pentru primul semestru din acest an”. La sfarsitul lunii aprilie, stocul creditului neguvernamental era de 65.000 miliarde lei, inregistrandu-se, astfel, o crestere reala cu aproape 6.500 miliarde lei, fata de situatia existenta la 31 decembrie 1999 – 57.700 miliarde lei. Fireste, bancile nu-si vor deschide larg seifurile, pentru solicitantii de credite. Nu-si vor asuma riscul de neplata, din partea debitorului, pentru ca altfel, activitatea financiara a bancilor va fi afectata. La ora aceasta inca exista dispute intre Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romaniei, privind nivelul de provizionare a creditelor acordate (este vorba despre cele deductibile). Neconcordanta de idei consta in conflictul de interese: BNR vrea un sistem bancar sanatos, Ministerul Finantelor vrea bani la buget. Acestei dispute i se va pune, probabil, capat in toamna acestui an. De altfel, Banca Nationala controleaza strict lichiditatea din sistem. O parghie este rezerva minima obligatorie, depozitata la BNR (cu o dobanda de 26% pe an, la lei), si care reprezinta o treime din resursele atrase de banci.
Desi creditul este o parghie importanta pentru a revigora economia romaneasca, Banca Nationala nu mizeaza pe dezvoltarea obtinuta exclusiv prin imprumuturi bancare. „Economia nu se sustine numai pe credite bancare”, spune Buftea, adaugand ca, „in diferite tari ale lumii, cam o cincime din credite provin din sistemul bancar”. Restul sunt finantari obtinute pe piata de capital; functioneaza, de asemenea, creditul comercial, finantarile externe, asa-numitul credit furnizor extern, dar si cel intern. Deosebirea, la noi, este ca piata de capital nu raspunde necesitatilor de finantare a societatilor comerciale, nu exista investitori interesati sa aloce bani pentru a sustine financiar societatile comerciale, iar creditul comercial a luat forma arieratelor pe care statul se chinuieste de ani de zile sa le reduca. Arierate sunt in toata lumea, dar ele reprezinta 5 – 6% din produsul intern brut, pe cand la noi procentajul este mai mult decat dublu.
Pe de alta parte, se pune urmatoarea problema: a avut loc, in Romania, un fenomen de depresurizare a dobanzilor, astfel incat curba sa nu revina cu tendinte de crestere? Petre Bunescu spune ca, pentru perioada imediat urmatoare, nu mai sunt justificate modificari de substanta in planul dobanzilor. BRD le-a redus astfel incat sa asigure si o protectie a resurselor atrase, in raport cu inflatia, dar si o marja (diferenta intre dobanzile active si cele pasive), astfel incat sa-i asigure bancii o buna functionare: suport pentru rezervele proprii, asigurarea pentru provizioanele constituite la creditele acordate. Bunescu nu exclude, insa, o usoara crestere a dobanzilor, incepand din toamna acestui an. Experienta de pana acum a demonstrat ca evolutia dobanzilor respecta aceasta curba sinusoidala.
In mod paradoxal, crahurile financiare de pana acum se intorc in favoarea programului guvernamental. „Focarele de inflatie se sting, o data cu decizia de a reglementa piata bancilor populare, si prin aceasta cu un mai bun control exercitat de Banca Nationala asupra masei monetare. Apoi, suprimarea sistemului folosit de Fondul National de Investitii, ale caror titluri inregistrau valori nesustinute economic, reprezinta, de asemenea, o piedica pusa inflatiei”, spune Dragos Iliescu, seful trezoreriei bancii United Garanti Bank International NV. Aceste consideratii sustin ideea conform careia s-au redus sansele reinflamarii inflatiei. Exista insa riscul ca banii ce ies din institutiile financiare sa se duca spre consum. Aceasta poate veni in sprijinul obiectivului Guvernului, de crestere a PIB pe seama consumului public, fapt ce poate induce insa efecte asupra inflatiei si riscul de a produce o noua crestere a dobanzilor, mai curand decat este asteptata.

Creditele in valuta sunt pentru exportatori
In aceste conditii, se pune intrebarea: Care credit este mai rentabil, in lei sau in valuta? Teodor Buftea spune ca „daca deprecierea este relativ constanta, calculele pot arata ca e mai ieftin un credit in valuta. Insa pe o perioada scurta de timp: de cel mult trei sau sase luni. Pe o perioada lunga, creditul in lei poate fi susceptibil de a fi mai bun”. Un calcul simplu pentru a prefigura avantajele induse de o moneda sau alta arata ca, unui credit in lei, contractat la o dobanda de 50% pe an, ii corespunde o rata a deprecierii de 1,339, pentru a egala costurile induse de un credit in dolari, angajat la o dobanda de 12% pe an (nivelul maxim practicat in sistemul bancar). Aceasta corespunde unui curs la sfarsitul anului, de 27.991 lei, peste nivelul asteptat de autoritati (estimat la 27.000 lei pentru un dolar).
Avantajele unui credit in valuta sunt date, in primul rand, de dobanda: este fixa, iar debitorul isi poate face un calcul pe o perioada mai lunga de timp. Dobanda practicata in sistemul bancar la creditele in valuta variaza intre 8 si 12%. Creditele in lei sunt variabile, surprinzand fluctuatiile mari ale inflatiei. De altfel, piata este dominata de creditele contractate in valuta: peste 60% din total, conform unor surse bancare.
Insa, in momentul solicitarii unui credit intervine si un alt aspect, care nu mai tine de calculele clientului: banca va acorda sau nu creditul in valuta solicitata de client? Petre Bunescu spune ca, de regula, creditele in valuta se acorda exportatorilor, adica acelor clienti care fac dovada ca pot rambursa imprumutul la scadenta, din veniturile incasate de pe urma marfurilor livrate la extern. Pentru un client traditional sau cu potential mare pentru rambursarea imprumutului, dobanda atinge pragul minim de 8%. In functie de riscul pe care-l induce creditarea unui client, dobanda creste pana la 12%.tr
r
Specialistii opteaza pentru deschiderea unei linii de creditr
Ion Taban, consultant la firma de consultanta M&T Consulting, sustine si ideea ca un credit se acorda cu predilectie exportatorilor. Insa nici importatorii nu sunt omisi. „Daca 70 – 80% din structura veniturilor pe care le realizeaza provin pe seama unor materii prime, materiale din import, atunci recomandat este creditul in valuta, pentru ca si platile pentru realizarea bunului respectiv se fac in valuta”, spune Ion Taban. De asemenea, finantarile pentru proiectele de investitii, care se bazeaza pe marfuri din import, se fac tot in monede straine. Altfel, ar trebui sa treaca prin piata valutara interbancara pentru schimburi, o data din lei in valuta si invers, cand va trebui sa ramburseze creditul. „Cea mai buna finantare este insa prin deschiderea unei linii de credit. Castiga si banca, pentru ca-si reduce riscul de neincasare a imprumutului, castiga si debitorul, pentru ca isi gospodareste mai bine resursele financiare; poate lua masuri din timp pentru echilibrarea situatiei financiare. De exemplu, deschizi o linie de credit de 2 milioane de dolari, care poate fi reinnoita, de regula, la sfarsitul anului. Nu tragi toti banii o data, ca in cazul creditului clasic. Tragi 800.000 de dolari, realizezi activitatea care face obiectul creditului; banca te urmareste la tot pasul, dar si tu poti sa-ti analizezi actiunile pe care le-ai facut, tragi linie si vezi cum te-ai incadrat in proiectul pe care ti l-ai propus si poti lua masuri pentru a determina o crestere a rentabilitatii. Garantia este aceeasi cu cea solicitata de banca pentru creditul clasic, cu o singura tragere”, explica Ion Taban.r
r
Dobanzile la credite se vor mentine intre 45 si 55%r
Tinta inflatiei de 27%, pentru acest an, a determinat o coborare a depozitelor in lei la peocente cuprinse intre 30 si 40%. „Tinand cont de deprecierea lunara a cursului de schimb al monedei nationale, care trebuie sa fie peste rata inflatiei si sub cea a dobanzilor la depozite, cred ca in perioada urmatoare, nivelul dobanzilor pasive se va mentine la aceste valori joase, de 30–40%, iar cel al creditelor la 45–55%, cu o crestere usoara spre sfarsitul anului”, apreciaza Cecilia Iliescu, vicepresedinte la Banca Transilvania.r