Dobânzile de pe piaţa interbancară şi cele comerciale s-au mişcat, în ultimul an, în direcţii opuse, deşi evoluţiile ar trebui, în mod normal, să fie strict corelate.
În ciuda măsurilor repetate luate de Banca Naţională a României pentru a revitaliza activitatea de creditare, băncile evită, cel puţin deocamdată, să aducă la valori rezonabile costurile împrumuturilor. Mai mult, cu toate cele şase reduceri consecutive ale dobânzii de politică monetară, costurile medii ale unui credit în lei acordat persoanelor fizice este în prezent mai mare decât în urmă cu un an. De altfel, o simplă privire aruncată pe relaţia dintre dobânzile de pe piaţa monetară interbancară şi cele la creditele pentru populaţie arată clar că băncile nu au deocamdată intenţia de a plasa leii în altă parte decât în titlurile emise de Ministerul de Finanţe. Dobânda medie ROBOR la trei luni era la 20 ianuarie 2010 cu 4,5% mai mică decât dobânzile comerciale. În urmă cu un an, când ROBOR era cu 6,5 puncte mai ridicat decât în prezent, diferenţa era aceeaşi, însă în sens invers. În septembrie 2009, ecartul era de trei procente. Analiştii băncilor locale consideră că efectul în piaţă al reducerii dobânzilor interbancare va deveni vizibil într-o perioadă de trei-şase luni. Totuşi, datele BNR evidenţiază faptul că, în perioada ultimului an, dobânzile la care băncile se împrumută între ele au scăzut lună de lună.
Marjele băncilor locale, de 3-4 ori mai mari decât ale suratelor din Europa de Est
În opinia bancherilor, ieftinirea mult aşteptată a costurilor creditelor s-ar putea produce destul de rapid din momentul în care dobânzile la care băncile se împrumută, în lei, între ele ar ajunge sub dobânda de politică monetară. În actualele condiţii , ar însemna ca ROBOR la trei luni să se situeze undeva la nivelul de 7%, cu 1,5% mai mic decât în prezent. În aceeaşi ordine de idei, bancherii spun că inflaţia din ţara noastră, încă foarte ridicată comparativ cu celelalte state din UE, îi forţează să utilizeze marje proprii mult mai mari decât în alte ţări. Marjele pe care bancherii locali le adaugă la dobânzile ROBOR pentru a calcula dobânda variabilă sunt şi de trei-patru ori mai mari chiar decât în ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria sau chiar Bulgaria. România deţine un record şi în ceea ce priveşte diferenţa dintre dobânzile la depozite şi cele la credite (de asemenea cele mai mari din Europa Centrală şi de Sud-Est).
Nici ratele la creditele în derulare nu scad
O legătură mult mai directă cu ratele interbancare o au dobânzile la creditele deja contractate. Aceasta pentru că aceste costuri sunt calculate, potrivit unei ordonanţe de urgenţă de la începutul anului trecut, în funcţie de dobânda ROBOR, la care se adaugă o anumită marjă care nu poate fi modificată. În acest fel, dobânzile la creditele vechi sunt legate direct de ROBOR. Cu toate acestea, potrivit datelor BNR, media dobânzilor la creditele în lei pentru populaţie erau la începutul anului trecut de 10,87%, în mai 2009 ajungea la 11,08%, în septembrie, la 11,2%, iar în noiembrie 2009, la 11,32%. Cu alte cuvinte, dobânzile au crescut, în ciuda faptului că ROBOR la trei luni a scăzut în perioada menţionată de la 15% la 9,5%, iar ROBOR la şase luni a pierdut peste patru procente, ajungând la finalul lunii noiembrie 2009 la aproximativ 10%. Din noiembrie, valoarea ROBOR la şase luni a continuat să scadă, marcând un exces de lichiditate în piaţă.
ASCENSIUNE
Faţă de luna ianuarie 2009, dobânzile medii pentru creditele oferite de bănci populaţiei în monedă naţională au crescut cu aproape trei procente, potrivit datelor Băncii Naţionale a României.
INVERSARE
Diferenţa dintre dobânda medie ROBOR la trei luni şi dobânzile cerute de bănci pentru creditele acordate populaţiei în monedă naţională este aceeaşi ca acum un an, dar cu sens invers şi în defavoarea clienţilor.
Din ce în ce mai rău
Evoluţia relaţiei dintre dobânzile interbancare şi cele comerciale arată că băncile nu au de gând să reia creditarea.
