infiintata in 1996, cu participarea Societatii de Investitii Financiare Moldova (pe atunci FPP II Moldova) care detinea 36% din actiunile bancii, Banca Comerciala Unirea a fost perceputa ca o societate bancara ce avea sa serveasca membrilor Partidului Democratiei Sociale a Romaniei. Pierderea alegerilor din toamna anului 1996 a aruncat banca intr-un val al luptelor de interese, in care PDSR s-a pierdut printre sutele de actionari, sustin astazi surse din conducerea societatii bancare. Lucru demonstrat de existenta a nu mai putin de sapte presedinti ai bancii, in interval de doi ani, sau de functionarea simultana a doua consilii de administratie, pana la interventia Bancii Nationale a Romaniei. Si Razvan Temesan, fostul presedinte al Bancorex, a cochetat cu ideea de a reveni in lumea bancara prin intermediul Bancii Unirea, sustin aceleasi surse.
in 1999, banca in picaj, „din cauza cheltuielilor mari de functionare”, a gasit un colac de salvare in banii pe care Liviu Tudor, lider de opinie al unui grup de actionari cu putere de decizie AGA, a reusit sa-i aduca de la Banca Populara Romana, care astfel si-a reorientat plasamentele de la Banca Pater, cu precadere catre Banca Unirea. in vara aceluiasi an, Liviu Tudor, presedintele societatii Digicom SRL, la care Banca Unirea are participatii, incepe negocierile pentru vanzarea actiunilor dintr-un pachet ce reprezenta 13% din capitalul bancii. Decizia de a vinde a fost pusa pe seama pierderii controlului in banca, cu atat mai mult cu cat se prefigura o majorare de capital, de la 50 miliarde lei, la 200 miliarde lei. Asa a ajuns oferta lui Liviu Tudor la Emil Botea, presedintele Bancii Populare Romane si posesorul a 90% din actiunile BPR, sau la Dragos Boanca.
Ultimele manevre
inaintea legii
Pentru Botea, momentul a fost cat se poate de prielnic. La usa institutiei pe care o conducea, batea vantul schimbarilor legislative. Era dupa o vara fierbinte, in care oficiali ai Bancii Nationale a Romaniei isi exprimasera intentia de a aduce noi reglementari pentru activitatea cooperativelor de credit – banci populare. Emil Botea recunoaste ca, atunci cand a decis sa intre in randul actionariatului Bancii Comerciale Unirea, a luat in calcul si efectele pe care noua legislatie le-ar putea avea asupra activitatii BPR, in principal, asupra rentabilitatii ei. „As fi ipocrit sa nu recunosc ca m-am gandit la Banca Unirea ca la una din solutii, in conditiile in care legea ce urmeaza sa reglementeze activitatea bancilor populare va aparea astfel incat sa nu ne putem desfasura activitatea normal”, afirma Botea. Obligativitatea cotizarii la un fond de garantare, constituirea unei rezerve minime obligatorii sunt bani pe care daca BPR i-ar avea imobilizati i-ar diminua castigurile.
Pe de alta parte, semnele de intrebare ridicate din Banca Nationala asupra functionarii bancilor populare trebuie sa-l fi determinat pe fostul asistent universitar Emil Botea, „cu doctorat in finante si banci europene luat in strainatate”, dupa cum isi defineste pregatirea profesionala, sa se orienteze catre high-life-ul vietii financiare: ocuparea primei functii intr-o banca comerciala. Si a inceput sa-si pregateasca alegerea in fruntea Consiliului de Administratie al Bancii Comerciale Unirea, facand lobby printre actionari. Botea spune ca proiectul sau de dezvoltare a bancii „i-a convins pe actionari sa-si riste banii”, mergand pe mana lui.
Omul de afaceri Cristian Burci, patronul postului de televiziune Prima TV, si detinator a 6,6% din actiunile BPR, spune: „A fost un moment in care Banca Unirea, care inregistrase pierderi in primul semestru, avea nevoie de Banca Populara Romana”. BPR rula aproape 7.000 miliarde lei, bani numai buni pentru a ajuta Banca „Unirea” sa supravietuiasca, intr-o perioada in care principalul sau client si actionar, SIF Moldova (detinator a 24% din actiunile bancii, dupa majorarea capitalului social la 50 miliarde lei), facea presiuni pentru retragerea unei sume importante depuse la Unirea – Botea spune ca peste 100 miliarde lei – si in conditiile in care activele bancii, potrivit aceleiasi surse, erau de 250 miliarde lei (volumul creditelor este de 7 miliarde lei, iar resursele atrase de la populatie – aproape 20 miliarde lei).
Emil Botea ocoleste
Banca Nationala
Si pentru Emil Botea afacerea se arata extrem de favorabila. El era in fruntea BPR, de unde plasa banii depunatorilor al caror numar a ajuns la 400.000, potrivit propriei afirmatii, si tot el, in fruntea consiliului de administratie al Bancii Unirea, care-i fructifica. Apoi, ocupa o pozitie tocmai buna pentru a-si reorienta clientii pe care nu putea sa-i deserveasca de la Banca Populara Romana catre Banca Comerciala Unirea.
in Banca Unirea, Botea ocupa „o functie de reprezentare, fara drept de semnatura in relatiile cu clientii”, spune el. „Structura de conducere este similara cu cea a Bancii Romane de Dezvoltare – SociA