Fermele comerciale, asa cum arata ele in Uniunea Europeana, nu se pot dezvolta fara creditele necesare investitiilor. In Romania, dupa cum stie orice producator agricol, bancherii refuza constant sa ofere credite pe termen scurt, de cateva luni, fara sa mai vorbim de creditele necesare realizarii unor investitii, care se pot intinde chiar si pe zece ani. Ca sa-i impace si pe fermieri si pe finantatori, autoritatile vor sa puna la bataie fonduri publice.
“Noua legislatie permite infiintarea, cu bani de la buget, a unui fond pe care institutiile financiare sa il aceseze atunci cand ofera credite de investitii fermierilor. Speram ca in acest an sa dispunem de 30 de milioane de lei noi pentru finantarea investitiilor in agricultura”, spune Aurel Stoica, consilier al ministrului Agriculturii pe probleme economice. Mecanismul gandit de guvernanti presupune refinantarea bancilor, pe masura ce acestea ofera credite fermierilor. Practica este uzuala in Uniunea Europeana, cu conditia asigurarii transparentei procesului de selectare a bancilor si a celorlalte institutii financiare, implicate in derularea fondurilor publice.
Cererile fermierilor sunt evaluate de catre institutiile de finantare, care, conform legii, ii si ajuta sa-si intocmeasca dosarele.
Fermierii si bancherii se afla, deocamdata, pe pozitii opuse in ce priveste efectele legii. Adrian Radulescu, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli (LAPAR), este foarte multumit: “Aceasta lege trebuia votata de mult timp. Ea va ajuta la dezvoltarea agriculturii”. Bancherii sunt mai degraba pesimisti. Ei spun ca riscurile finantarii agriculturii raman la fel de mari, chiar si dupa intrarea in vigoare a legii (cel mai probabil saptamana aceasta). Anticipand acest lucru, autoritatile vor sa implice in procesul de creditare Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR), care, alaturi de o structura similara, garanteaza creditele luate de fermieri in proportie de pana la 100%. “Garantiile oferite de FGCR au valoare mica pentru bancile comerciale, din cauza dificultatilor de ordin birocratic (reflectate in timp si documentatie necesara) pentru executarea garantiilor. Baza de beneficiari ai creditelor se restrange astfel la cei care pot oferi garantii reale si pot dovedi ca au surse de rambursare in conformitate cu cerintele bancilor comerciale (in general, persoane juridice). Eu nu am incredere ca aceasta initiativa legislativa va propulsa creditul rural”, constata Dragos Cabat, vicepresedinte al Asociatiei Analistilor Financiari.
Deci cine va avea sanse sa primeasca credite de investitii, pe baza noii legi? “Fermierii mici si mijlocii vor primi fonduri prin intermediul acestei legi. Cred ca FGCR isi va dubla volumul de credite garantate dupa intrarea in vigoare a legii. In acest an, am garantat 100 de milioane de lei noi”, afirma Veronica Toncea, presedintele FGCR.
In opozitie cu cele de mai sus, Dragos Cabat crede ca “beneficiarii naturali” ai acestor credite sunt companiile private si asociatiile mari, care au programe de investitii coerente si pot produce un plan de afaceri care sa fundamenteze investitiile necesare. Bancile vor fi atrase de acest mod de finantare numai in cazul in care firmele beneficiare sunt deja clienti ai bancii”.
Ca si in alte cazuri, legea creditului pentru investitii nu este insotita de alte masuri, care sa unga rotitele greoaie ale finantarii agriculturii. De exemplu, daca autoritatile ofereau stimulente pentru asocierea fermierilor in cooperative moderne, astazi producatorii agricoli nu ar fi fost in situatia de a se prezenta singuri si fara garantii la ghiseele bancilor.
Mai mult, in lipsa stimulentelor reale, sistemul de asigurari acopera doar o fractie din terenurile agricole, animalele si utilajele din agricultura. Fara asigurare, fermierul nu poate garanta bancii ca va returna imprumutul in cazul in care calamitatile ii distrug recolta. Alte legi care lipsesc din peisajul agriculturii comerciale fac referire la sistemele de interventie pe piata, instrumente care garanteaza un anumit nivel de venituri fermierilor. Pe baza acestor venituri certe, fermierii devin brusc mai interesanti pentru banci.
Ajutorul acordat de catre stat agriculturii a daunat de multe ori producatorilor agricoli, in loc sa-i ajute. De multe ori guvernantii se gandeau la alegeri mai mult decat la viitorul zonei rurale, iar lipsa unei strategii coerente este singurul punct comun al tuturor guvernelor de pana acum.
Singura, legea creditului agricol pentru investitii nu poate rezolva problema lipsei fondurilor pe care o resimt producatorii agricoli.
Subventiile care au daunat agriculturii
• Subventiile de peste o mie de miliarde de lei noi pe care Guvernul le-a dat anul trecut pentru exploatatiile de mici dimensiuni. Foarte multi tarani au primit bani insuficienti pentru lucrarile agricole.
• Ajutoarele mascate in credite neperformante, acordate marilor ferme zootehnice pana in 1997, care au franat dezvoltarea normala a sectorului de crestere a animalelor.
Guvernul Ciorbea a taiat brusc subventiile, fapt care a dus la prabusirea aprope completa
a marilor ferme. Efectele ajutoarelor paguboase si a interventiilor pripite se resimt si acum, cand importam peste 50% din carnea de porc necesara procesarii.
Interventiile pozitive ale statului
• Acordarea subventiilor pentru produsele destinate pietei au stimulat dezvoltarea fermelor comerciale de mari dimensiuni.
• Programul de finantare a fermelor cu 20 de vaci, care a ajutat la formarea rapida a exploatatiilor de tip european. Din pacate, ca si in cazul masurii precedente, sumele fermelor de vaci au fost prea mici fata de nevoile din agricultura.
• Subventionarea stocarii graului, care a ajutat la introducerea in circuitul comercial a unei cantitati de peste un milion de tone de grau. Pentru a se bucura de un impact semnificativ, masura ar trebui dublata de o institutie care sa intervina transparent pe piata.
Tortul subventiilor din 2004
Subventiile la hectar au reprezentat felia cea mai mare din totul subventiilor anului electoral 2004. Din pacate, impactul acestora a fost minim pentru fermele comerciale.
