Ar fi fost nefiresc ca in interiorul unei economii care schioapata, bancile romanesti sa-si fi continuat neafectate activitatea. Deosebirea dintre societatile comerciale, care au simtit mult mai devreme gustul amar al crizei de lichiditati, si banci consta in banii pe care i-a detinut fiecare dintre cele doua parti. In timp ce intreprinderile romanesti au fost aproape de zero la capitolul capitalizare, bancile comerciale au avut sansa sa poata aspira resurse de pe unde existau. Cu un sac mai mare si mai plin, bancile romanesti au favorizat jaful pe o perioada mai lunga de timp.
Cand s-a ajuns la fundul sacului, fara nici un fel de remuscare, si-au inchis portile pentru creditori – persoane fizice sau juridice. Oalele sparte le plateste statul. Mai mult de jumatate din deficitul bugetar pe acest an este grevat de cheltuieli pentru acoperirea gaurilor negre din Bancorex. 1999 nu este primul an in care banii publici acopera cheltuieli ale unui grup restrans de beneficiari. Nici banca centrala nu se poate scuza cu faptul ca a fost luata prin surprindere de nereguli depistate in sistemul bancar. Pana in vara anului 1996, BNR a sprijinit financiar doua banci aflate in dificultate de plata: Credit Bank si Dacia Felix. Numai pentru banca clujeana au fost alocati, din banii publici, aproape 1.800 miliarde lei. Fara nici un rezultat. BNR si-a luat mana de pe Dacia Felix, ca si de pe Credit Bank, fara insa sa reuseasca sa duca pana la capat o procedura de faliment care sa fi spalat ceva din imaginea sistemului bancar. In confruntarea prin tribunale, BNR a fost perdanta pana acum. A castigat pe un singur segment si numai atunci cand bancile au consimtit ca sunt in incapacitate de plata. Efectul a fost ca a trebuit sa bage mana in seifurile cu bani publici, pentru a despagubi depunatorii persoane fizice sub rezerva ca sumele vor fi recuperate de la debitori.

BNR isi deleaga competentele
In 1997, o alta banca romaneasca este deferita justitiei – Banca Columna. Impotriva bancii, FPS si CEC introduc o actiune la Tribunalul Bucuresti, in calitate de creditori. Fondul Proprietatii de Stat avea imobilizati in conturile Columna, intrata in criza de lichiditati, aproape 100 miliarde lei si 10 milioane de dolari. Insa nici aparitia celei de a treia banci cu probleme nu a trezit vigilenta autoritatii monetare. Cand problemele au inceput sa apara la Banca Agricola si Bancorex, s-a spus ca de vina au fost actele normative care au obligat bancile sa acorde credite pentru domenii strategice. Bugetul statului a scos din punga aproape 1 miliard de dolari, pentru acoperirea unor pierderi cauzate de o politica apusa. Dar banii n-au fost suficienti pentru Bancorex (aproape jumatate din suma alocata), a carei criza s-a acutizat ulterior. O noua incercare de a apela la banii publici, incurajata cu seninatate tocmai de cei care au avut sub obladuire cea mai mare banca a tarii a fost sortita esecului, la inceputul acestui an. Timpul, insa, a fost de partea celor care ar trebui sa plateasca pentru fragilitatea sistemului bancar. Statul isi va indesa, din nou, mainile in buzunar, pentru a plati in locul celor amanati de la executare. O data, prin emiterea unui titlu de stat in favoarea Bancorex, de peste 4.100 miliarde lei, si a doua oara, printr-o flagranta discriminare fata de restul deponentilor in sistemul bancar pentru a onora platile catre persoanele fizice care au deschis conturi la Bancorex. Depunatorii si banii vor fi orientati catre Banca Comerciala Romana, o banca fata de care statul se simte dator – alaturi de CEC, alimenteaza constant si semnificativ deficitul curent al Ministerului Finantelor.
Bancorex n-a inchis lista bancilor in incapacitate de plata. In actualitate este situatia Bancii Albina, pentru care, din nou, existenta Bancii Nationale a fost vizibila in al doisprezecelea ceas, cand a luat decizia de a-i ridica autorizatia de functionare si de a o deferi tribunalului. Pana la urmatorul caz, reprezentantii autoritatii de supraveghere bancara pot dormi linistiti. Ei si-au facut datoria, urmeaza
sa-si spuna cuvantul si justitia.