Băncile din România traversează o perioadă mai grea decât ar putea arăta cifrele pe care reușesc să le realizeze. Față de perioada de criză, luată de multe ori ca reper, atunci când vine vorba despre greutățile prin care trec băncile, anul 2017, unul cu o creștere economică prognozată ca cea mai mare din Europa, ar putea fi, paradoxal, mai provocator. Spre deosebire de perioada anilor 2009-2011, în România există astăzi cel puțin două legi care obligă băncile să își regândească strategiile și să cheltuiască sume importante: darea în plată și conversia creditelor în valută. 

Spre desosebire de aceeași perioadă, băncile din România vor trebui să se lupte cu un tip nou de concurență, adică firmele de tip fintech. Nu în ultimul rând, față de anii crizei de după primul boom din istoria recentă a economiei, reglementările prudențiale sunt mult mai stricte. Cum în insolvență se intră la fel de ușor ca întotdeauna și cum companiile preferă în continuare creditul intragrup în detrimentul celui bancar, se poate contura ușor un peisaj nu tocmai primitor pentru bănci. Efectele se văd nu atât în rezultatele băncilor, care reușesc să se mențină la un nivel ridicat, cât în statisticile globale.  

Raportat la Produsul Intern Brut (PIB), soldul creditului acordat de băncile din România plasează țara printre ultimele locuri din Europa. Mai mult, indicatorul de intermediere financiară a scăzut în România chiar în pofida unei relative reveniri a creditului. Unul dintre motive, explică Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale a României, nu are legătură directă cu băncile sau cu clienții lor și nici nu reprezintă o problemă structurală a sistemului financiar.

Este vorba despre creșterea PIB într-un ritm mai alert atât față de media UE cât și comparativ cu avansul luat de creditul neguvernamental în perioada 2012-2016. Pe de altă parte, motivele principale expuse de Lazea sunt aproape aceleași care au explicat întotdeauna nivelul scăzut al bancarizării în România. „Am evidențiat mai multe posibile cauze. Sărăcia populației, legislația foarte permisivă în ceea ce privește insolvența precum și preferința companiilor pentru credite intragrup. Nu trebuie uitată nici influența celor două legi populiste intrate în vigoare anul trecut (Legea privind darea în plată și Legea conversiei creditelor în valută – n.r.)“, a explicat Lazea. 

 

Au învățat din greșeli

Bancherii spun că au învățat lecțiile crizei mai repede și mai bine decât clienții lor. Fără să nege scăderea nivelului de intermediere financiară, Sergiu Oprescu, președintele Asociației Române a Băncilor, transmite că o analiză mai atentă a cifrelor poate duce la concluzia că în ultimii patru ani, creditul neguvernamental a fost, totuși, într-o perioadă de revenire. Șeful ARB consideră și că băncile și-au adaptat produsele într-un ritm mult mai susținut decât cel în care populația și administratorii firmelor au reușit să își crească nivelul de educațuie financiară.

„Dacă luăm creditul neguvernamental din 2012 și îl comparăm cu cel de la finele lui 2016, am putea ajunge la concluzia că a fost o stagnare a creditării. Intermedierea financiară a scăzut, este adevărat. Privind în structură, însă, creditele noi originate în 2016 sunt mai mari decât cele din 2012. Mai departe, dacă mă uit doar la creditul performant și încerc să compar cu 2012, văd o diferență de 22 de miliarde de lei care a fost creditată în această perioadă.

Creditul se dă, dar nu în același ritm ca în trecut. Dacă ne gândim la motivele pentru care creditarea nu a crescut în același ritm, trebuie să ne uităm și la cerere. Avem insuficientă cerere eligibilă, dar nici cantitativ nu ne ridicăm la nivelul dorit. Tot sistemul bancar merge spre 40.000 de firme eligibile din 450.000 de societăți comerciale. Aș vrea să fac o observație. Lecțiile crizei au fost asimilate. Nivelul de sofisticare din punct de vedere al elaborării produselor a crescut. Ar fi trebuit să fi crescut și nivelul de educație pentru a accesa aceste credite“, a spus Oprescu. 

Fără economisire nu se poate creditare

„Creditarea ține și de economisire“. În aceeași linie a educației finan­ciare, Lucian Anghel, pre­șe­dinte al BCR Banca pentru Locuințe și al Bursei de Valori București, amintește că pentru creditele ipotecare, în primul rând, economisirea prealabilă este esențială.

„Ca să discutăm de creditare responsabilă trebuie să analizăm mai întâi cât pot românii să pună deoparte. Dacă reușesc să pună deoparte suficient, vor putea și să plătească ratele pe o perioadă lungă“, a spus Anghel. În același timp, șeful BVB, a prezentat o statistică ce arată că apetența românilor spre economisire este extrem de redusă. 
Potrivit sursei citate, doar 12 din 100 de români care pun bani deoparte reușesc să strângă mai mult de 500 de lei pe lună, în timp ce 50% economisesc cel mult 100 de lei. Mai grav este, din perspectiva lui Anghel, că în ciuda faptului că în ultimii ani nivelul de trai și încrederea în economie au crescut, 41% dintre români spun că au pus mai puțini bani deoparte. Pe de altă parte, cu ajutorul unui sondaj realizat pe 1.040 de persoane care fac parte din sistemul bauspar, utilizat și de BCR Bpl, Lucian Anghel a încercat să arate că există cerere potențială în ceea ce privește creditul pentru locuință, în contextul în care 84% din persoanele intervievate au arătat că au o problemă locativă pe care ar dori să o rezolve fie prin economisire, fie prin accesarea unui credit. „În general, când discutăm de renovare nu creditul este principala sursă indicată. Sunt economiile strânse într-o perioadă mai lungă de timp. Doar la achiziții 50% este creditul, dar două din trei case cumpărate sunt vechi.“, a mai arătat Anghel. 

 

Concurența din zona tehnologiei

„Afacerile din domeniul fintech, intermediari concentrați pe servicii integrate care oferă soluții financiare simple și mult mai accesibile decât cele ale băncilor, rup puternic din veniturile industriei tradiționale“, apreciază Cătălin Crețu, General Manager al Visa pentru România, Croația, Slovenia și Malta. Băncile mari și-au schimbat deja atitudinea față de afacerile din fintech, pe care nu le mai subestimează, ci le ofertează, a arătat acesta la un eveniment specializat sectorului bancar.

Reprezentantul unui dintre cei mai mari furnizori de soluții de plată electronice din lume spune că, la nivel internațional, compania pentru care lucrează are deja discuții serioase cu firmele specializate în tranzacții financiare nonbancare și spune că băncile ar trebui să se adapteze rapid pentru a nu pierde mai mult decât au pierdut deja. 
Potrivit lui Crețu, lumea soluțiilor de plată electronice a crescut enorm, în condițiile în care, acum câțiva ani Visa lua în considerare, de exemplu, 4-5 canale, iar acum trebuie să uite la peste 1.000 de posibilități.

„De anul viitor, după implementarea Directivei PS 2, firmele din fintech vor putea avea acces direct la conturile bancare ale clienților. Cu acest instrument la dispoziție, ei vor putea oferi soluții considerate ca noi, revoluționare, periculoase pentru afacerile băncilor. Aceste firme reușesc să se concentreze mult mai atent pe serviciile oferite clienților, fără a avea aceleași costuri ca băncile. Sunt extrem de eficiente. Vă dau un exemplu, nu neapărat din lumea financiară: mai știe cineva că UBER s-a lansat cu ajutorul Google Maps și pe platforma unei companii din Olanda? Nu. Dar toată lumea știe astăzi de Uber“, a explicat șeful Visa. 

 

Crețu a arătat că marele avantaj al intermediarilor nonbancari este că ei nu gândesc în termeni de produse, ci de servicii, fiind astfel mult mai apropiați de nevoile clienților. „Ei vin cu o viziune diferită și spun, de exemplu, că te ajută să îți strângi toate conturile și toate cheltuielile într-un singur loc. Poți beneficia de o situația clară a bugetului familiei în același loc. Dacă vrei și un concediu, îți recomandă o anumită pensiune. Dacă mergi acolo, primești și un discount de 10% și, dacă ai nevoie, îți oferă pe loc și un credit pentru vacanță. Practic, oferă răspunsul la toate întrebările pe care le poate avea un client“, exemplifică directorul Visa. Potrivit unor estimări Visa, citate de Crețu, în acest moment există peste 8 miliarde de carduri, iar până în 2020 vor fi peste 20 de miliarde de aparate de citire.

Ce sunt firmele fintech

Firmele de tip fintech sunt companii care oferă soluții financiare integrate în mediul online, fără a avea în spate bănci și fără costuri de reglementare la nivelul celor suportate de instituțiile clasice. Băncile mari din afara țării și-au deja schimbat atitudinea față de startup-urile fintech. „Dacă la început au luat în râs promisiunea acestora de a le reinventa businessul, acum acestea vor să le cumpere“, notează Bloomberg. Aproape 50% din firmele de servicii financiare din întreaga lume intenționează să achiziționeze startup-uri fintech în decurs de trei până la cinci ani, relevă un raport al PricewaterhouseCoopers. Iar opt din zece instituții au în vedere încheierea de parteneriate strategice cu instituții de creditare peer-to-peer, platforme digitale de transfer de bani și o mulțime de alte firme care transformă sectorul financiar.

De anul viitor, firmele din fintech vor putea avea acces direct la conturile bancare ale clienților. Astfel, vor putea oferi soluții considerate ca noi, revoluționare, periculoase pentru afacerile băncilor, a spus Cătălin Crețu, General Manager al Visa România.

„Lecțiile crizei au fost asimilate. Nivelul de sofisticare din punct de vedere al elaborării produselor a crescut. Ar fi trebuit să fi crescut și nivelul de educație pentru a accesa aceste credite”, a declarat Sergiu Oprescu, președinte Asociația Română a Băncilor.