O ultima tranzactie semnalata in domeniul bancar romanesc nu mai lasa nici o urma de indoiala: vin turcii. La sfarsitul anului trecut, grupul financiar FIBA, detinatorul bancii turcesti Finansbank AS, a semnat contractul de preluare a 50,7% din Banca de Credit Industrial si Comercial. Afacerea nu este spectaculoasa. Valoarea tranzactiei se ridica, potrivit presedintelui BCIC, Mihail Micu, la aproximativ 7 milioane dolari, o suma care denota mai mult graba investitorului american, Jona Goldrich,
O ultima tranzactie semnalata in domeniul bancar romanesc nu mai lasa nici o urma de indoiala: vin turcii. La sfarsitul anului trecut, grupul financiar FIBA, detinatorul bancii turcesti Finansbank AS, a semnat contractul de preluare a 50,7% din Banca de Credit Industrial si Comercial.
Afacerea nu este spectaculoasa. Valoarea tranzactiei se ridica, potrivit presedintelui BCIC, Mihail Micu, la aproximativ 7 milioane dolari, o suma care denota mai mult graba investitorului american, Jona Goldrich, fostul actionar majoritar, de a iesi din afacerea din Romania. E adevarat, cu active totale de 1.430 miliarde lei ( octombrie 1999), BCIC nu poate fi numita o banca prea mare, iar in peisajul bancar romanesc a avut o prezenta destul de stearsa. Ea are totusi zece sucursale, din care doua in Bucuresti, si un portofoliu de clienti destul de ridicat, pentru a fi atractiva pentru un grup financiar turcesc ce doreste sa patrunda pe piata romaneasca.
Marketing agresiv,
lefuri mari
Grupul Fiba, prezent pe piata romaneasca cu o participare majoritara la actiunile lantului de supermarket-uri Gima si asociat cu Bayindir la Bucuresti Mall, a incercat sa intre pe piata financiara, domeniu principal de activitate al holdingului in Turcia si pe plan interntional. Cele doua societati din domeniu, Finans Invest Valori Mobiliare si Finans Leasing Romania, n-au avut insa o evolutie prea spectaculoasa in Romania. Fiba a renuntat apoi la infiintarea unei banci proprii in Romania, desi la un moment dat Finansbank SA primise licenta de functionare din partea BNR. Bekir Dildal, presedintele Finansbank Romania, pare incantat de rezultatul tranzactiei, rezultate in urma negocierilor purtate in decursul a doar doua luni cu Jona Goldrich: „BCIC este o banca solida si noua ne-ar fi trebuit trei-patru ani ca sa ajungem la acest nivel daca am fi pornit cu o banca proprie”.
Grupul Fiba are dreptate sa se grabeasca. Piata bancara din Romania a devenit se pare preferata holdingurilor rivale din Turcia, care au aproape intotdeauna in componenta lor si o institutie bancara. Dupa Banca Turco-Romana, Romanian International Bank, RoBank si Demirbank, BCIC va fi a cincea banca din Romania cu capital majoritar turcesc. De asemenea, activeaza in Romania o sucursala a United Garanti Bank, o banca inregistrata in Olanda, dar cu capital majoritar turcesc.
Ce indeamna bancile turcesti sa se arunce pe piata romaneasca? Conditiile economice din Romania, care tin departe bancile occidentale puternice, sunt destul de familiare bancilor din Turcia. „Bancile din Turcia se simt bine in Romania, iar managerii acestora au o experienta de lucru intr-o economie hiperinflationista cum e cazul Turciei”, spune Valentin Daeanu de la Smith & Smith, o firma de consultanta bancara. In mare parte, aceasta prezenta din ce in ce mai puternica se datoreaza faptului ca bancile isi urmeaza clientii, iar de multe ori acestia se intampla sa fie chiar firme care apartin aceluiasi holding ce patroneaza si banca. Banca Turco-Romana are drept actionar principal grupul Bayindir, prezent in Romania cu o serie de activitati indepartate de sectorul bancar, cum ar fi constructiile.
Ascensiunea pe care banca grupului Bayindir a avut-o in special in ultimii doi-trei ani a fost, cu siguranta, un motiv in plus pentru alte grupuri turcesti sa-si doreasca sa castige bani pe piata romaneasca. BTR a fost infiintata in 1994, ca banca destinata finantarii operatiunilor firmelor care faceau afaceri in cele doua tari. Treptat, banca a inceput sa desfasoare o puternica activitate de retail (oferte de produse bancare destinate populatiei largi) si a inceput sa-si construiasca o retea din ce in ce mai mare de sucursale in marile orase din Romania. In acest moment, BTR are 14 sucursale operative, iar alte cinci figureaza in planurile bancii pentru acest an. Activele totale ale bancii au crescut, de asemenea, puternic de la 1.140 miliarde lei la sfarsitul lui 1997, la 4.700 miliarde lei la jumatatea lui 1999. Asemenea cifre (pe care BTR nu ezita sa le faca publice chiar in campania sa publicitara) sunt privite cu ingrijorare, cu siguranta, de multi bancheri romani.
Valentin Daeanu crede ca bancile turcesti au beneficiat si de o conjunctura concurentiala favorabila in momentul intrarii lor pe piata romaneasca. „In ultimii ani, paginile ziarelor au fost pline de anunturi de faliment, iar in timp ce bancile romanesti erau terfelite prin presa, cetateanul a fost nevoit sa-si reorienteze economiile in banci straine, iar cele mai la indemana au fost bancile turcesti.” Totusi, spune Daeanu, nu doar reculul de imagine al bancilor romanesti sau lipsa altor banci occidentale au permis unor banci precum BTR sa ia o ascensiune vertiginoasa: „Succesul bancilor turcesti s-a datorat unui marketing agresiv, unor servicii de calitate superioara si unei bune politici de personal prin care functionarii bancari au primit bani mai multi si au fost lasati sa aiba inititiva. N-am nici o indoiala ca anul 2000 va fi anul de glorie al bancilor turcesti”.
O asemenea perspectiva este intr-adevar posibila. Aproape toate bancile turcesti se axeaza pe retail sau au in plan sa-si dezvolte aceasta activitate. Un motiv al acestei strategii ar putea fi faptul ca, preluand banii populatiei, bancile turcesti pot sa-i plaseze in instrumente financiare si monetare in Turcia. Aici, dobanzile la valuta pe piata interbancara ating deseori cifre de 16 sau chiar 20%, asa incat o banca ce ofera in Romania o dobanda la dolar de 7% poate plasa banii in Turcia cu un profit frumusel. Bancherii romani acuza aceste prac-tici (perfect legale si normale, de altfel) ca fiind destul de riscante. Nu atat de riscante totusi. Valentin Daeanu spune: „Dobanzile din Turcia sunt intr-adevar neverosimil de mari, dar riscul de tara al Turciei este mai mic decat al Romaniei si chiar bancile romanesti plaseaza bani in depozite la bancile turcesti pe piata interbancara din Romania”. Motivul pare a fi unul singur: turcul plateste se pare mai bine.