Pentru ajutarea oamenilor rămași fără loc de muncă se luptă zeci de firme de outplacement, dar și proiecte europene în valoare de 500 de milioane de euro. Cu ce scop?
În urmă cu câteva săptămâni, Daniel Don, șeful Agenției clujene pentru Ocuparea Forței de Muncă, s-a declarat revoltat de felul în care cele două companii care se ocupaseră de recrutarea angajaților Nokia, Lugera & Makler și Trenkwalder Sobis, i-au lăsat baltă pe aceștia, odată cu retragerea finlandezilor.
„Ne-au pus oamenii în braţe. Vorbim, totuşi, de firme de recrutare, selecţie şi plasare. E neprofesionist“, ataca Daniel Don. Pe de altă parte, surse din piața de recrutare spun că acuzele directorului AJOFM sunt nefondate, cât timp contractele oamenilor cu cei doi furnizori erau pe durată determinată și expirau la finalul lunii noiembrie. În schimb, am remarcat o întrebare obsesivă pe diverse forumuri care preluaseră știrea: „la o companie așa mare cum e Nokia, de ce nu au beneficiat bieții oameni de servicii de outplacement?“.
Outplacementul (consultanța acordată de firme de resurse umane oamenilor afectați de disponibilizări) este un serviciu destul de contestat în România: unu, pentru că, în cele mai multe cazuri, se dovedește a fi doar de formă, doi, din cauza denumirii prețioase, pe care o bună parte dintre angajații vizați nici n-o pot pronunța, darămite ține minte.
Andrei și Oana, soț și soție, au lucrat până anul trecut într-o companie medie din producție. Companie străină, așa justificându-se și dorința patronului ca, atunci când i-a dat afară, împreună cu alți 20 de colegi, să le ofere consiliere, apelând în acest sens la unul dintre furnizorii cu vechime din Capitală. În paranteză fie spus, majoritatea firmelor de resurse umane nu au niciun client român când vine vorba de outplacement. Revenind la povestea celor doi tineri, interesant e că doar un sfert din cei disponibilizați au apelat la serviciile respectivei firme.
„Noi eram într-o situație gravă, aveam doi copii mici, două credite mari, am fi fost dispuși să încercăm orice variantă. În schimb, cei mai mulți colegi cunoșteau pe cineva care trecuse prin experiența celebrului outplacement și au decis să nu-și mai piardă timpul. Bine au făcut.“ Câteva săptămâni bune din momentul intrării în contact cu firma de consultanță „ne-au tot plimbat pe la interviuri, pentru posturi cu care nu aveam nici în clin, nici în mânecă“. În final, au renunțat, el și-a găsit rapid de lucru, ea încă nu, însă e convinsă că nici dacă ar fi rămas în contact cu furnizorul nu ar fi avut șanse mai bune.
O privire aruncată asupra indicilor din această industrie arată că outplacementul e mai degrabă o strategie de marketing a companiilor-client decât un serviciu eficient de reintegrare a celor disponibilizați. Așa se face că, atât în America (țara în care „a fost inventat“), cât și în România, companiile au început să anunțe că oferă acest serviciu în perioade de bunăstare economică – începutul anilor ’80, în cazul SUA, perioada 2006-2007, la noi.
În schimb, crizele economice nu au crescut în vreun fel afacerile furnizorilor de outplacement. Ba, dimpotrivă. De unde concluzia, cinică, e drept, că, odată ce situația s-a agravat și companiile au fost nevoite să renunțe la sute de oameni, au realizat că acest serviciu, chiar dacă ajută consistent la îmbunătățirea brandului de angajator, costă cam mult. Potrivit diverselor estimări, în momentul de față, piața de outplacement se ridică la circa 4 milioane de euro.
Campionul proiectelor inutile
La 31 ianuarie 2012, pe Axa Prioritară 5 a POSDRU, „Promovarea măsurilor active de ocupare“, fuseseră contractate 670 de proiecte în valoare totală de peste 2 miliarde de lei, așa cum reiese dintr-un calcul al Capital. După cum spune un specialist în finanțări europene, beneficiarii nu sunt niciodată controlați în privința rezultatelor efective ale proiectelor, ci mai degrabă, și nici asta întotdeauna, verificările se fac la nivelul sumelor cheltuite, a miilor de detalii birocratice care trebuie să corespundă. Cum sună denumirile acestor proiecte? Cât se poate de vagi: „Pregătire și adaptare pentru o societate mai curată“, „Șomeri instruiți – persoane active pe piața muncii“, „O meserie, un viitor mai sigur.“