Oricare ar fi cauza ce a stat la baza eliberarii la ghiseul bancii respective a bancnotei fara valoare, faptul ca un bilet de banca scos din uz a fost reintrodus in circulatie este deosebit de grav. Mai grav este ca din aceeasi banca, al carei nume BNR il tine confidential, bancnota respectiva a fost pastrata in circulatie, fara sa fi fost depistat falsul, de altfel, destul de grosolan.
Traseul bancnotelor scoase din uz, asa cum este el reglementat de BNR, prevede ca un bilet retras din circulatie de banca centrala este returnat bancii comerciale care l-a depus pentru a lua la cunostinta ca nu mai are nici o valoare. Pe acest traseu a aparut si veriga slaba care facut posibila reaparitia in circulatie a unei hartii fara valoare.
Reglementarile BNR prevad ca la sfarsitul unei zile lucratoare bancile comerciale sa depuna excedentul de numerar la casieria BNR.
Zilnic, peste patru milioane de bancnote sunt verificate in banca centrala pentru a se vedea daca exista falsuri sau bancnote deteriorate. Un bilet compus prin lipirea cu scotch a doua fragmente fara valoare, provenite de la doua bancnote de 50.000 de lei cu serii diferite (005D6075633 si 002D0226151) si care, luate separat, nu indeplineau conditiile prevazute de normele legale in vigoare pentru a fi evaluate cu 100% sau cu 50% din valoarea nominala a ajuns in luna septembrie 2001 la Banca Nationala. Bancnota respectiva facea parte din excedentul de numerar depus de o banca comerciala (al carei nume nu a fost mediatizat de BNR).
In consecinta, Sucursala din Bucuresti a BNR a stabilit ca bancnota nu mai are nici o valoare si a aplicat stampila corespunzatoare pe cele doua serii ale biletului.