Ministerul Finantelor da semne ca vrea sa-si usureze povara costurilor induse de acoperirea datoriei publice interne. O prima incercare de coborare a costurilor imprumuturilor contractate la intern a avut-o la emisiunea de titluri de stat de acum doua saptamani, cand a respins toate ofertele depuse de banci, considerand nivelul minim licitat al dobanzii efective, de 69,98%, ca fiind neacceptabil. Minunea n-a durat insa mai mult de o saptamana. Foamea de bani i-a fortat pe oficialii ministerului
Ministerul Finantelor da semne ca vrea sa-si usureze povara costurilor induse de acoperirea datoriei publice interne. O prima incercare de coborare a costurilor imprumuturilor contractate la intern a avut-o la emisiunea de titluri de stat de acum doua saptamani, cand a respins toate ofertele depuse de banci, considerand nivelul minim licitat al dobanzii efective, de 69,98%, ca fiind neacceptabil. Minunea n-a durat insa mai mult de o saptamana. Foamea de bani i-a fortat pe oficialii ministerului sa faca un pas inapoi, acceptand, in 20 iulie, imprumuturi scadente la trei luni, cu dobanzi de pana la 90%. Un nou refuz nu-si mai puteau permite, desi piata monetara era nefavorabila, pe fondul exploziei dobanzilor in 16 iulie (de la 45 – 70%, la 180 – 250% pe termen de o zi). O zi mai tarziu, Ministerul Finantelor a iesit iar pe piata, cu doua emisiuni de titluri si o noua carapace: refuzul oricarei oferte ce depaseste dobanda anuala de 75%.
Constransi, pe de o parte, de respectarea unei promisiuni mai vechi a premierului care anunta scaderea dobanzilor bancare si, pe de alta parte, incurajati de evolutia negocierilor pentru contractarea de imprumuturi externe, finantistii au jucat cea mai dura carte din acest an: coborarea spectaculoasa a dobanzilor acordate la ultima emisiune de certificate de trezorerie pentru populatie, de la 82% pe an, la 69% pe an, intr-o perioada in care ajunsesera la scadenta titlurile emise in aprilie-mai. Aceasta este o incercare de coborare a dobanzilor in sistemul bancar, dar nu suficienta. Jucatorii de pe piata monetara se impart in doua tabere: de o parte stau cei care lucreaza cu publicul, agenti economici si persoane fizice, si pentru care scaderea dobanzilor le acorda sansa recuperarii imprumuturilor ajunse la scadenta; de cealalta parte insa stau cei obisnuiti sa traiasca din speculatii si pentru care fluctuatiile mari sunt benefice afacerilor lor. Acestia din urma vor incerca sa tina piata „sus” si nu vor pune prea repede dobanzile pe tobogan.
in plus, reducerea dobanzilor cere o perioada mai lunga de cvasistabilitate a nivelurilor practicate pe piata monetara care din experienta de pana acum s-a dovedit extrem de volatila.
Finantele vor trebui sa faca fata presiunilor si numai incasarea banilor de la creditorii externi privati ar putea-o ajuta, alaturata coborarii ratingurilor de tara (conditionata de incheierea acordului cu FMI), in vederea obtinerii de noi imprumuturi, mai ieftine. Banca Nationala, la randul ei, nu va lasa prea jos cursul dobanzilor, pentru a nu-i afecta politica valutara. in aceste conditii, mai degraba se poate vorbi despre conditiile unei stabilitati a dobanzilor practicate de sistemul bancar in relatia cu clientii sau, cel mult, despre un inceput al crearii premiselor de usoara coborare a nivelului acestora.