Oficial, la finele anului trecut, 1,13 milioane de romani erau someri. Din acestia, 618.120 mii persoane au fost puse pe liber in cadrul programelor de disponibilizari colective, demarate in 1997. Preocuparea pentru soarta sutelor de mii de concediati colectiv a aparut ceva mai tarziu, in 1998, cand cei mai multi dintre ei isi cheltuisera deja iluzoria avere cu care ii daruise statul. In 1999, o data cu infiintarea Agentiei Nationale pentru Ocupare si Formare Profesionala (ANOFP), a fost initiatProgramul de Redistribuire a Fortei de Munca, un complex de servicii de masuri active destinate reintegrarii profesionale a beneficiarilor de salarii compensatorii.
Masurile active nu
garanteaza un loc de munca
Finantarea programului se asigura dintr-un credit rambursabil de 8,5 milioane USD contractat cu Banca Mondiala, caruia i se adauga resurse locale (28 miliarde lei la nivelul anului trecut, sume provenite din fondul de somaj si alte surse). Banii sunt cheltuiti pe servicii de ocupare si mutare, programe de ocupare in servicii publice, servicii de calificare/recalificare, de asistenta in infiintarea de mici intreprinderi si consultanta in afaceri, studii de planificare a dezvoltarii economice locale, servicii de asistenta pentru incubatoare de mici intreprinderi. Cu o atat de bogata oferta, asistarea sutelor de mii de disponibilizati ar trebui sa atinga maxim de eficienta. Fondurile insuficiente, raportate la numarul mare de potentiali beneficiari, recesiunea economica si lipsa unui program coerent de dezvoltare economica fac insa neobservate eforturile ANOFP.
Din cei peste jumatate de milion de disponibilizati, doar 52.871 au fost asistati efectiv in cadrul Programului de Redistribuire a Fortei de Munca. Numarul celor care si-au si gasit un loc de munca in urma serviciilor puse la dispozitie de ANOFP, 10.272 de persoane, nu este de natura sa-i incurajeze pe cei care-si pun in vreun fel sperante in sansa de a-si gasi de lucru. A fi plasat nu inseamna si a ramane in serviciu. Monitorizarea periodica pe care agentia o face arata ca doar 7.815 de persoane mai erau angajate la trei luni de la terminarea contractelor.
Banii de la Banca Mondiala se cam duc. ANOFP mai are de cheltuiala aproape 2 milioane USD din cele 8,5 milioane. Resursele interne sunt departe de a suplini necesarul de finantare constanta a masurilor de combatere activa a somajului. Este de notorietate chiulul pe care marii debitori de stat il trag la plata fondului de somaj: 3.580 miliarde lei la sfarsitul anului trecut. Restantele sunt aproape imposibil de recuperat. O demonstreaza modesta suma de 503,9 miliarde lei in care s-au concretizat eforturile ANOFP de a-si alimenta vistieria. Concluzia: combaterea activa a somajului, atata cat este, risca sa devina pasiva, adica declarativa.
Intre timp, inchiderea intreprinderilor produce disponibilizati pe banda rulanta. Grijile le sunt, deocamdata, amortite de salariile compensatorii. Pe fondul aglomerarii candidatilor la plati compensatorii, pus cu spatele la zid de presiunea sociala exercitata de zecile de mii de someri care nu mai beneficiaza de nici un fel de asistenta din partea statului, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale incearca sa salveze, cel putin temporar, situatia.
Solutia este bine cunoscuta: cresterea fiscalitatii in paralel cu reducerea subventiilor. Proiectul de modificare a Legii somajului nu mai este de mult un secret. Singura incertitudine este cea legata de procentele cu care vor fi majorate contributiile la fondul de somaj. La o prima strigare, angajatorii vor vira catre acest fond 6% din fondul de salarii, nu 5% ca in prezent, iar salariatii 2% (fata de 1%). In ceea ce priveste subventiile, MMPS intentioneaza reducerea perioadei de acordare a platilor compensatorii (9 luni in loc de 12 luni). Alocatia de sprijin ar urma sa „curga” doar 9 luni in loc de 18, iar cea de integrare profesionala sa dispara cu totul.
Efectele aplicarii acestui nou proiect de lege nu rezolva problema. In primul rand, ca cei ce nu-si achita datoriile la fondul de somaj nu o vor face nici de acum incolo. In al doilea rand, reducerea perioadei de acordare a subventiilor nu face decat sa lase mai rapid fara nici un sprijin sutele de mii de someri. Surse oficiale estimeaza ca celor 258,7 mii de someri neindemnizati, cati erau in decembrie 1999, li se vor mai alatura cel putin 500 mii anul acesta. O bomba sociala pe care nici cel mai dibaci guvern nu o poate dezamorsa fara sa-si arda degetele.