Pe termen scurt, banii de la FMI – 78 milioane dolari, dintr-un credit de 547 milioane dolari, nu aduc nici un castig, nici autoritatilor romane si nici contribuabililor la buget. Induc insa o usoara amagire si permit mentinerea in viata a unui aparat birocratic la care oficialii romani cu greu admit sa renunte. Beneficiarul imprumutului este Guvernul, in numele caruia Ministerul Finantelor incaseaza contravaloarea in lei a celor cateva milioane de dolari ce vor fi achizitionati de Banca Nationala, pentru a-si captusi rezerva valutara amenintata de un serviciu al datoriei externe care se cifreaza la aproape 1,6 miliarde dolari anual, intre 2000 si 2002.
Leii merg catre acoperirea deficitului bugetar, indicator ce ridica probleme serioase guvernantilor. In primele sapte luni din acest an, volumul cheltuielilor bugetare a devansat veniturile cu mult mai mult decat era prevazut pentru intreg anul, deficitul bugetar depasind cu 39,8% nivelul prognozat pentru 1999.
Inca 500 milioane dolari, pentru Finante
Imprumutul obtinut de la FMI acopera o parte din datoria statului catre banci si slabeste, pe termen scurt, presiunea sistemului bancar asupra statului. Insa numai banii de la FMI nu sunt suficienti pentru finantarea unei datorii interne de aproape 40.000 miliarde lei si acoperirea cheltuielilor reclamate de institutiile bugetare. In plus, contravaloarea in lei a liniei de credit eliberate de FMI induce riscul cresterii inflatiei.
Banii cu care BNR plateste Finantelor valuta primita de de la finantatorul extern sunt „bani noi” si conduc la cresterea masei monetare. In conditiile in care Romania se afla inca in recesiune, plusul de moneda nu se va regasi in oferta de bunuri de pe piata. Pentru a bloca efectele asupra inflatiei, Banca Nationala va reintra in scena, ei revenindu-i rolul de a absorbi surplusul de lichiditate de la banci.
Acordul incheiat de Guvernul roman cu Fondul Monetar International si, implicit, acceptarea creditarii Romaniei de catre finantatorul extern, isi poate propaga efectele pe termen lung, dar ele sunt greu de cuantificat acum, data fiind experienta din ultimul deceniu. Acordul incheiat in acest an cu Fondul nu este o premiera „postdecembrista”, documente similare au mai fost incheiate cu organismul financiar, incepand din 1991. Dar nici unul nu a fost dus pana la capat. Au fost tinute in frau preturile, prin masuri administrative, a fost tinut in frau cursul de schimb valutar, prin restrangerea accesului bancilor pe piata valutara toate avand o singura finalitate: intreruperea relatiilor cu finantatorii externi, iesirea Romaniei din cartile castigatoare ale pietei externe de capital.
Expertii Fondului Monetar International stiu foarte bine ca o data batuta palma nu inseamna neaparat asumarea angajamentelor pana la capat, din partea debitorului roman. Tocmai de aceea, negocierile din 1999 au adus pe tapet conditii noi: implicarea creditorilor externi privati la acoperirea datoriei externe a Romaniei. Prima transa din imprumut a fost eliberata de forul extern, dar cea de-a doua, prevazuta pentru luna octombrie, va veni, conform documentului aprobat in boardul FMI, dupa ce Romania isi va fi onorat obligatia de a se imprumuta pe pietele externe. Documentul stipuleaza obtinerea unor imprumuturi de pe piata externa in valoare de 600 milioane dolari, pana la 15 septembrie a.c., iar pana acum, autoritatile romane au obtinut doar 108 milioane dolari. Pentru restul creditelor, Guvernul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor, a inceput negocierile cu banci externe. Costurile imprumuturilor sunt inca necunoscute, dar este sigur ca autoritatile romane nu mai au de ales. Asa cum, greu le va fi sa renegocieze cu expertii FMI soarta rau-platnicilor catre bugetul statului, cap de lista fiind marile societati nationale si regii – Conel, Romgaz, SNP, ale caror datorii se ridicau la 13.000 miliarde lei, la jumatatea acestui an.
O masura extrema luata de Ministerul Finantelor impotriva utilitatilor publice va atrage reactii in lant. Blocarea conturilor acestora poate declansa, teoretic, o serie de executari silite in economie. Dar si un lant de proteste sociale, tocmai in pragul anului electoral. Politicienii aflati astazi la guvernare vor avea sa decida intre intreruperea, pentru a cincea oara, a unui acord cu FMI, si speranta in castigarea popularitatii pierdute in randul electoratului.
Prima varianta ar putea crea premisele unei cresteri economice, poate chiar la sfarsitul anului viitor, conform previziunilor din acord. Cea de-a doua pastreaza Romania pe toboganul spre colaps, care va duce cu el, in jos, si puterea politica ce-si va adjudeca alegerile de anul viitor.
Doar Ceausescu si-a respectat intelegerea cu FMI
Romania este beneficiara a imprumuturilor de la Fondul Monetar International din 1975. Au fost incheiate cu forul extern sapte aranjamente stand-by si doar doua – cele din 1975 si 1978 – au fost trase in intregime.
La un deceniu dupa intreruperea relatiilor cu Fondul, in 1991, legaturile sunt reluate si materializate prin incheierea a cinci noi acorduri. Pana in prezent, nici unul nu a fost dus pana la capat, derularea lor efectuandu-se dupa cum urmeaza:
l 1991 – Acord incheiat pe o perioada de un an; presupunea un imprumut de 380,50 milioane dolari, din care s-au tras 318,10 milioane dolari;
l 1992 – Acord incheiat pe zece luni; presupunea obtinerea de catre Romania a unui credit de 314,04 milioane dolari; s-au tras 261,70 milioane dolari;
l 1994 – Acord incheiat pentru o perioada de 19 luni; creditul negociat era de 131,97 milioane dolari; s-au tras doar 94,26 milioane dolari;
l 1997 – Acord incheiat pentru 13 luni; presupunea obtinerea unui credit de 301,50 milioane dolari; s-au tras 120,60 milioane dolari.
