Presa scrie de mai bine de un an că dobânzile aferente depozitelor bancare sunt real negative. Între timp, inflația a scăzut, așa că, pentru o scurtă perioadă dobânzile au revenit pe plus. O scurtă perioadă pentru că și BNR a decis micșorarea dobânzii de politică monetară, iar băncile comerciale au prins repede ideea și au redus randamentele depozitelor. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a văzut însă doar acum că dobânzile sunt real negative peste tot în lume (inclusiv la noi), drept pentru care lumea trebuie să fie atentă cum își plasează banii pentru a obține un câștig.

Recent, s-a văzut și că numerarul în circulație crește, în timp ce masa monetară stă pe loc. Mai exact, numerarul din afara sistemului bancar a urcat până la 14,92% din totalul masei monetare, aproape de vârful de 14,93% atins în august 2012. Ionuț Bălan pune creșterea pe seama economiei subterane, care duce la debancarizare din motive lesne de înțeles. Bogdan Glăvan îl contrazice și arată că motivul stă în evoluția dobânzilor, care atunci când scad provoacă hemoragie în bănci. Dreptate au amândoi, ba chiar și Mugur Isărescu are. Oricine are bani de pus deoparte va dori să obțină ceva de pe urma lor atunci când îi plasează undeva (în bănci, în fonduri monetare, în acțiuni etc.) În caz contrar, preferă să îi țină la saltea și să încerce să cumpere valută, în principal euro, atunci când găsește un curs favorabil. Oricum este mai bine decât să îi țină la bancă, pentru că și un cont curent trebuie „hrănit“ cu diverse comisioane. De altfel, nu este o situație nouă pentru noi. Uităm ușor perioada dinainte de 2000 (sau chiar 2005) când lumea nu plasa economiile decât direct în valută și la ciorap. Acum pare ciudat să riști atragerea hoților ținând anii în casă, dar nu mai luăm în calcul faptul că doar un sfert din populație este client activ al unei bănci (adică face mai mult decât să scoată integral salariul sau pensia în ziua încasării).

Mai uităm un lucru atunci când luăm în calcul doar cifrele BNR sau INS: România este o țară săracă. Numărul celor care își permit să economisească sume semnificative (adică să merite efortul de a deschide un cont la un fond monetar) este foarte mic, mult mai mic decât cel al clienților bancari activi. Nimeni nu economisește la saltea bani pentru un apartament. Pentru că riscul ar fi prea mare. În schimb strâng bani pentru un frigider, pentru concediu, pentru școala copiilor. Pentru lucruri mărunte, pentru viața zilnică. Banii nu sunt și nici nu ar trebui să fie un scop în sine. Altfel, alergăm după bani și trece viața pe lângă noi.

Aurel Drăgan,
Redactor