Cei mai multi dintre noi nu cumpara frecvent carti din anticariate. De regula, cautam o carte care nu se mai reediteaza sau a carei versiune reeditata are un pret ce depaseste posibilitatile bugetului personal. Si intr-un caz si in altul, ne adresam unui anticariat numai dupa ce am prospectat oferta librariilor. Anticariatele pot insa deveni locul unde sa realizam o plasare inteligenta a economiilor noastre. Cartile vechi sunt mai scumpe?Nu exista o regula potrivit careia pretul unei carti vechi
Cei mai multi dintre noi nu cumpara frecvent carti din anticariate. De regula, cautam o carte care nu se mai reediteaza sau a carei versiune reeditata are un pret ce depaseste posibilitatile bugetului personal. Si intr-un caz si in altul, ne adresam unui anticariat numai dupa ce am prospectat oferta librariilor. Anticariatele pot insa deveni locul unde sa realizam o plasare inteligenta a economiilor noastre.
Cartile vechi sunt mai scumpe?
Nu exista o regula potrivit careia pretul unei carti vechi sa fie mai mic sau mai mare decat al celorlalte. Valoarea, si implicit pretul
unei carti vechi, se stabilesc in functie de o serie de factori. Raritatea este unul dintre acestia. O carte rara este o carte care in anul aparitiei a inregistrat un tiraj redus, adica de maxim 500 de exemplare. Sunt situatii in care o parte din aceste exemplare nu au intrat in circuitul comercial, fiind pastrate de catre autor pentru a fi oferite persoanelor apropiate. O coperta imbracata in piele, un autograf, sau alte elemente distinctive vor creste considerabil valoarea cartii respective si, desigur, pretul ei de vanzare.
Hartia pe care este tiparita o carte conteaza si ea, cea mai scumpa fiind hartia de Olanda, urmata de cea velina. Apoi se verifica prezenta gravurilor. Cartile tiparite la jumatatea secolului XIX contin gravuri in otel, care, spre deosebire de cele in lemn sau in cupru, permit o acuratete dosebita a detaliilor. Desenele in acuarela mai sunt importante, cromo-litografiile, fotografiile si, nu in ultimul rand, vechimea cartii. Aici problema e discutabila, iar parerile anticarilor sunt impartite. La Anticariatul nr. 17 de pe Bulevardul Carol aflam ca o carte poate fi considerata veche daca a aparut inainte de anul 1940. Doamna Monica Ispas, de la Centrul de achizitie si vanzare din Strada Academiei, considera ca, referitor la cartea romaneasca, caracter vechi il au editiile dinainte de anul 1944, iar la carte straina, vechi sunt exemplarele aparute inainte de anul 1900, „pentru ca strainii au editat carti cu mult inaintea noastra”.
Banul sau cartea
In medie, 15-20 de persoane pe zi vin la centrele de achizitie pentru a depune carti. Ei prefera sa le vanda pentru o suma, mai mica sau mai mare, de bani. Sa vedem insa cine le cumpara. „Oamenii bogati”, afirma fara ezitare Monica Ispas. „Nu sunt neaparat pasionati, colectionari, persoane cultivate. Multi investesc intr-o carte valoroasa pentru a o revinde peste cativa ani, cand pretul ei va creste.”
Anticarii au remarcat totodata un regres al cererii din partea tinerilor care acum cativa ani, mai exact prin 1995-1996 cautau carti, iar acum, considera ei, din cauza facilitatii accesului la Internet, nu mai sunt interesati de literatura tiparita. Sau de literatura in general.
La anticariatul Alfia din Cluj-Napoca, pentru achizitionarea cartilor, se efectueaza deplasari la domiciliul clientilor, chiar si in afara orasului, in zonele invecinate. „Din pacate, cartile nu pot fi comercializate la reala lor valoare, din cauza scaderii puterii de cumparare a persoanelor interesate. Ar trebui ca macar colectionarii sa plateasca pretul real”, crede Dan Aurel Pop, proprietarul anticariatului. In aceasta zona se fac adevarate afaceri cu carti vechi: foarte multi le cumpara pentru a le vinde in afara tarii, in Ungaria, Austria, unde se obtin bani seriosi. De asemenea, sunt persoane care vin din strainatate pentru a cumpara de aici. Lucretiu Tudoroiu, patronul anticariatului din Bulevardul Nicolae Balcescu, Bucuresti, afirma ca in Romania se plateste pentru carti cu 25-30% mai putin decat preturile de licitatie de pe piata externa. Spre exemplu, pentru cartile de bibliofilie romaneasca din perioada avangardista, in SUA cotele depasesc 2.000 USD.
O investitie ce necesita pricepere si pasiune
Cartile vechi se vand mai greu, pentru ca gustul pentru astfel de produse, la fel ca si gustul pentru antichitati, nu este o caracteristica larg raspandita a romanilor. Valoarea lor, ca si a vinurilor bune, creste cu timpul. „Odata cu integrarea tarii noastre in structurile europene, pretul cartilor de bibliofile se va tripla in mai putin de zece ani. Ce alta investitie poate fi mai profitabila?”, ne spune dl. Tudoroiu. Bibliofilii si colectionarii de carti vechi nu sunt personaje de film de aventura. Sunt oameni care au inteles importanta crescanda a obiectelor de cultura si arta intr-o lume computerizata. Domnul Adrian Cioroianu, istoric si profesor universitar, considera ca este necesara o anumita initiere pentru cei ce doresc sa investeasca in acest domeniu. „Cartile vechi trebuie pastrate la o anumita temperatura, altfel foaia se sfarama intre degete. Cele mai rezistente sunt, paradoxal, cele cu foile unsuroase din cauza utilizarii repetate. O carte valoroasa poate fi identificata in primul rand dupa vechimea sa. Vechi, in opinia mea, este ceea ce dateaza de acum cel putin o suta de ani, un exemplar din secolele XVII- XVIII este valoros prin definitie. La cele din secolul XIX conteaza foarte mult autorul, tirajul lor initial. Eu personal sunt extrem de interesat in acest domeniu, si colectionez in masura in care mi-o permite bugetul personal.”
Dl. Cioroianu apreciaza ca elemente relevante in amplificarea valorii unor exemplare prezenta planselor, a gravurilor, si mai ales copertile invelite in metal pretios, cum sunt, de exemplu, cartile bisericesti.