E drept, lumea este înspăimântată de amestecul letal dintre legislația interpretabilă și incompetența (sau rea-voința) unor funcționari publici, dar asta nu e atât de grav. De-a lungul timpului, mulți români au învățat să ungă rotițele unui sistem pe care imperfecțiunea îl face funcțional.

În SUA, lucrurile stau altfel. Dacă la noi scapă de Fisc cine vrea, la americani scapă cine poate. Nu însă pe tot cuprinsul țării. Statele Delaware, Wyoming şi Nevada funcționează, de multe ori, ca niște off-shore-uri: au câteva reglementări fiscale puțin spus dubioase, iar taxarea averilor mai poate fi evitată. Cei mai mulți americani au mai ales însă cealaltă portiță: și-au relocat businessurile în afara SUA și și-au transferat banii (albi, gri sau chiar negri) în conturile deschise la bănci străine. Acestora, Internal Revenue Service (IRS), fiscul american, le-a pus gând rău. Ca să verifice dacă și-au plătit taxele, a cerut băncilor din afara SUA date cu privire la conturile cetățenilor americani.
Ținta principală a fost, așa cum era de așteptat, Elveția. Dar să faci Țara Cantoanelor să încalce secretul bancar, adică să renunțe la filozofia întregului său sistem economic, pare imposibil! Secretul bancar este, probabil, cea mai bună explicație a prosperității Elveției. Cu ajutorul lui, țara a devenit un adevărat paradis fiscal, probabil, și motivul pentru care nu vrea să intre în Uniunea Europeană.
Statele Unite însă nu au cedat și, de-a lungul timpului, au obținut mici victorii. Elveția a permis gigantul UBS să încalce secretul bancar. Astfel, acesta a furnizat autorităţilor americane informaţii cu privire la aproximativ 4.500 de conturi. Pentru americani nu a fost suficient. Procurorul general adjunct, James Cole, a cerut autorităţilor elvețiene noi informații. A dat și un termen de o săptămână, până la care trebuie să primească datele. Dacă nu, a amenințat că va da în judecată mai multe banci elvețiene. Autoritățile de la Berna au dat răspunsul însă mult mai repede. ”Niciun fel de date privind clienţi ai băncilor nu au fost transmise Statelor Unite. Pentru Elveţia, un eventual schimb de date privitoare la clienţi nu este posibil decât în cadrul legilor în vigoare”, a spus, conform Agerpres, preşedintele Confederaţiei Helvetice, Micheline Calmy-Rey. Cu alte cuvinte, elvețienii spun că puțin le pasă…
Pe de altă parte, nici cerința americanilor nu este chiar legitimă. Nu de mult, Berna a încheiat acorduri cu Germania şi Marea Britanie prin care taxează clienții din cele două țări în momentul în care depun bani în băncile elvețiene. SUA a respins un astfel de tratat bilateral!
Ce relevanță are toată această poveste? În primul rând, niciuna dintre cele două țări nu joacă cinstit. Vorbim aici de ”jandarmul global” și de ”bancherul mondial”. Dacă aceste state nu se înțeleg, ce șanse are o țară fără niciun atuu să-și obțină dreptatea? Ce șanse sunt ca atunci când un american omoară un român să își primească pedeapsa, ce șanse sunt ca banii făcuți în România și ținuți în bănci elvețiene să fie impozitați?