Rock alternativ, sex si droguri exista si in Romania, fara a avea insa neaparat legatura unele cu altele.
Dar cum ramane cu banul in aceasta industrie, care in Romania abia daca are cativa ani? Trupele de rock alternativ din Romania pornesc la drum pentru ca iubesc aceasta muzica. A face bani din ea este, probabil, ultimul lucru la care se gandesc. Mai ales in situatia in care insasi punerea unei trupe pe picioare este o initiativa costisitoare.
Trupa ab4 a pornit la drum cu niste instrumente in mare parte improvizate. O boxa si o statie de amplificare facute in casa, o chitara facuta de comanda prin niste „pile”, un bas bunicel si un set de tobe Doina. Totalul echipamentului ajungea undeva la zece milioane de lei (in jur de 300 USD). Dar, pentru a pune pe picioare o trupa cu niste „scule” cat de cat decente, trebuie sa contezi pe minimum 2.500 USD. „Este foarte rentabil sa te apuci de muzica”, spune ironic Mihnea Dobrota, tobosarul trupei TEN. TEN este un grup nou format pe piata romaneasca, iar costurile de inceput au fost in jur de 4.000 de dolari, spune Mihnea.

Investitia minima poate atinge 2.000 USD

400 de dolari un set de tobe, 500 pentru chitara si cam tot atat pentru bas, 250 un pedalier de efecte, 150 o boxa si 125 un microfon. TEN foloseste si un procesor de sunet, si un calculator ce vor merge in sincron cu live-ul, aparatura care costa inca 1.000 de dolari. „Iar ca punct final, pentru ca toate instrumentele sa se auda, este nevoie de un mixer – 400 USD si boxe de iesire din mixer – 600 USD”, spune Mihnea. Datorita acestor costuri, trupele in formare care sunt in cautare de membri vor prefera intotdeauna artistii care au instrumente proprii, celor care nu detin unul, oricat de bine ar canta instrumentistul respectiv. Peste Ocean, costul instrumentelor trupelor de marca coboara rar sub 10.000 de dolari. Si acesti bani nu includ schimbarile dese de corzi de chitara, bete de toba sau cabluri.
„In mod normal, daca ti se rupe o coarda este indicat sa le schimbi pe toate, daca vrei sa sune bine”, spune Doru Trascau, solistul trupei ab4. „Dar aici, cine face asta?” Intretinerea unei trupe costa circa doua milioane de lei pe luna si include schimburi de corzi, bete si alte mici reparatii necesare. Dan Amariei, „vocalul” trupei Omul cu Sobolani, nici nu mai sta sa le calculeze. „In comparatie cu banii grei dati pe scule, banii cheltuiti lunar cu diverse „nimicuri” pentru intretinerea trupei sunt un lucru perisabil, pe care nici nu il simti si nu stai sa il calculezi.”
O data formata trupa, urmeaza cautarea unei sali de repetitie. „Fara repetitii poti fi oricine, ca tot nu va iesi nimic”, spune Trascau. Cei care nu dispun de un astfel de loc trebuie sa inchirieze unul. O chirie este intre unu si doua milioane de lei pe luna, stabilirea programului de repetitii urmand sa se negocieze cu cel care inchiriaza.
Acesta este momentul in care trupele apeleaza de multe ori la un manager care sa le apere interesele. Cristian Busuioc, zis Funky, este director la One Group Management si impresariaza cele mai de succes trupe de alternativ din Romania: ab4, Omul cu Sobolani, Coma si EMIL.
Managerul este cel care stabileste o legatura cu casa de discuri, punand la cale inregistrarea albumului. Inregistrarea unui album rock ajunge in Romania cam la 2.000 de dolari, fiind insa lipsita de aportul unor producatori muzicali de valoare. Busuioc spune ca in Romania nu exista producatori muzicali: „Producatorul muzical are o experienta vasta in industria muzicala, are un fler anume, el face „ambalajul” albumului”. In Romania, titlul de producator il au casele de discuri, dar albumul iese dupa cum crede trupa ca ar trebui sa sune. „Costurile studioului se achita in avans de catre casa de discuri si sunt recuperate de catre aceasta din banii ce se cuvin artistului. Artistul incepe sa ia bani dupa ce casa si-a acoperit cheltuielile”, spune Busuioc.
Sa ai un album alternativ bine vandut e dorinta multor trupe ce pornesc la drum. Un drum greu, avand in vedere ca „piata de casete si CD-uri este horror”, dupa cum spune directorul Media Pro Music, Bogdan Stratula. „In Romania, in afara de Vita de Vie nu putem vorbi de vanzari”, spune Stratula, a carui casa de discuri ii reprezinta pe Vita de Vie, Sport Sangeros III si Implant pentru Refuz.
Cand e vorba de cifre de vanzare, lumea rockului devine oarecum reticenta in a le oferi. „Casele de discuri ofera tot mai multe cifre de vanzari, din care trebuie sa tai 50% ca sa intri in posesia adevarului”, spune directorul executiv al Transglobal EMI, Iulian Senos.

La vanzari, raportul pop/alternativ este 10/1

Potrivit caselor de discuri, rockul alternativ nu se prea vinde in Romania. „Cifrele sunt foarte mici. Atat de mici incat cred ca as face un deserviciu artistilor spunandu-le”, declara Dan Plesa, promotion manager la A&A Records. Ipotezele propuse de oamenii din aceasta industrie sunt multe. Nu este un gen foarte direct, se adreseaza unui receptor cu grad de intelegere mai ridicat si inca nu a atins o cota de popularitate prea mare in randul fanilor din Romania. Iulian Senos nu prea vede o piata pentru rockul alternativ in Romania. „Este o piata slaba, in care o vanzare de 5.000 de unitati (cumulat CD si casete) poate fi considerata excelenta”, spune el. In bani, asta inseamna 500 milioane lei la o estimare de 50% CD-uri, 50% casete.
In ciuda acestei aproximari sumbre, Dan Plesa spune ca A&A a vandut cam 10.000 de exemplare din ultimul album al trupei Omul cu Sobolani „Ne punem in cap”. O cifra totusi mica in comparatie cu o productie pop sau dance.
„Despre un titlu pop putem spune ca a avut succes daca se vinde in 50.000 de exemplare, asa ca raportul pop/alternativ ar fi de zece la unu. Mi-e frica sa fac un raport manele/rock alternativ”, spune directorul executiv al Transglobal, casa de discuri care ii reprezinta pe ab4. Senos spune ca albumul de debut al acestora, „Toxic” se gaseste in aproximativ 10.000 de case. Aceasta cifra este un cumul estimat al albumelor vandute si al copiilor piratate, in care ultimele detin un procentaj important.
Liderul in ceea ce priveste vanzarile ramane Vita de Vie. Media Pro estimeaza ca trupa a vandut din albumul de debut, „Fenomental”, 20.000 de copii, iar ultima productie, „Exxtra”, a ajuns la 15.000 de unitati vandute. „Sunt mai vechi, au mai multa experienta si abordeaza muzica chiar ca pe o profesie”, explica Stratula succesul trupei.
Dintr-un CD vandut cu 120.000 de mii de lei, 25 de mii reprezinta TVA, 25-30 cota distribuitorului, si cam 35-40 de mii manufacturarea. Din cei 30 de mii care raman, casa de discuri isi plateste investitiile si artistii.
„Noi ne platim artistii”, spune Dan Plesa. Artistul sub contract cu A&A Records are dreptul la 10% din pretul de vanzare en-gros al casei de discuri, care nu include nici un fel de comision. Dan Amariei spune ca trupa sa este platita, cifrele insa prefera sa le pastreze confidentiale, pe cand Doru Trascau spune ca trupa sa incaseaza intre 300.000 si un milion de lei pe luna de la Transglobal.
Bogdan Statula identifica trei piete in muzica romaneasca: de concerte, de casete si CD-uri si piata de airplay. „Daca vorbim de muzica alternativa, singura piata cat de cat activa e cea de concerte”, spune Stratula, scotand in evidenta faptul ca alternativul romanesc supravietuieste in principal din concerte.
„Afara, artistii traiesc din vanzarile de CD-uri si casete, nu din concerte”, spune Dan Plesa. In Romania insa, singura legatura intre cele doua elemente este suma pe care o trupa o poate cere pentru un concert. Preturile de catalog ale trupelor romanesti de rock alternativ impresariate de One Management sunt: Omul cu Sobolani si ab4:
400 USD, Coma: 300 USD, EMIL: 200 USD. Aceastea sunt preturile pentru cluburi. „Pentru evenimente unde pot veni mai mult de 500 de persoane, preturile cresc cu circa 100 USD”, spune Busuioc.
Concertele au inceput sa se inmulteasca in ultima vreme, semn ca rockul alternativ e pe cale sa rabufneasca, desi este inca considerat muzica de club. Cristian Busuioc estimeaza ca onorariul trupelor de rock a crescut in ultimii ani cu aproximativ 40%. Biletul la un astfel de concert rock variaza intre 30.000 si 50.000 de mii de lei, bani cu care clubul plateste in general trupa invitata. Intr-un club, pentru ca sunetul sa fie cat mai bun se cheltuiesc cam inca o suta de dolari peste onorariul trupei. Daca evenimentul se desfasoara in aer liber, sunetul costa in jur de 800 de dolari.r
Din concerte, One Management are intre 10 si 20%, in functie de trupa, procentajul fiind direct proportional cu investitia managerului in imaginea, atitudinea si numele trupei.r
Videoclipul contribuie la cresterea vanzarilorr
Dan Plesa considera ca in Romania, videoclipurile nu reprezinta un element exploziv pentru vanzari. Pentru realizarea unui videoclip se face un studiu estimativ al cresterii vanzarilor de pe urma lui. „Daca aceste calcule nu se indeplinesc macar pe hartie, videoclipul nu se face”, spune Plesa.r
Costul unui videoclip fie este acoperit din vanzari, fie artistul aduce bani din concerte, fie videoclipul este facut fara obligatii de catre casa de discuri, desi acest lucru se intampla mai rar. Transglobal a realizat doua videoclipuri pentru ab4, pentru care a platit integral. „Pana acum, casa noastra a investit separat banii de videoclip si si-a acoperit investitia fara sa se atinga de partea artistului”, spune Senos.r
A&A Records a finantat videoclipul „Dez-orientat” al trupei Omul cu Sobolani, videoclip cu un buget de 1.500 USD, spune Busuioc. „Callatis 2000” al trupei Sport Sangeros III a avut un buget de 800 de dolari. r
Majoritatea trupelor au avut videoclipuri pe care si le-au finantat singure, sumele preferand insa sa le tina pentru ele pentru ca sunt cu mult sub pretul pietei. Busuioc spune ca cei ce au facut aceste videoclipuri au lucrat sub cota lor, pentru ca le face placere sa lucreze pentru rock alternativ alaturi de niste oameni deschisi la minte.r
Alternativul romanesc este departe de a putea fi considerat o industrie. „Pentru trupele noastre de alternativ izvorul este pasiunea. Sunt foarte sincere in ceea ce canta, ceea ce e foarte in regula, dar nu este suficent”, spune Bogdan Stratula. Fata de trupele de „afara”, rockerii romani nu-si permit luxul de a trai din muzica. Si asta pentru ca in Romania alternativul mai are de muncit mult pana sa-si asigure un public care sa poata sustine trupele si financiar, cumparandu-le materialele si participand la concerte.r
r
Pragul de rentabilitate in rock pleaca de la jumatate de miliard de lei. O piata „horror”, spun managerii, cu gandul la milioanele de dolari investite afara in muzica rockr
r
Afacere profitabila: bagi un leu si scoti jumate’r
r
„Diferenta dintre preturile de productie si cele de vanzare este foarte mica”, spune Dan Plesa de la Alma Artex Records (A&A). r
Pentru A&A, manufacturarea unui CD costa sub doi dolari, iar pretul de vanzare oscileaza intre trei si patru dolari. In Vest, un CD este vandut de obicei de zece ori mai scump decat pretul productiei.r
In Romania, produsul cel mai vandut ramane totusi caseta, pentru ca e mai ieftina. Productia unei casete costa 50-60 de centi, iar casa de discuri o vinde cu un dolar, restul fiind taxe si adaosuri. (Cristian Lupsa)