Ultimele previziuni arată că posibilitatea unei recesiuni globale este tot mai clară, iar Europa este ținta „celor mai grele perspective”, în contextul în care criza energetică se intensifică.
Economia pare să se instaleze într-un regim de „stagflație”, în care stagnarea economică și prețurile în creștere rapidă coexistă, iar posibilitatea unei recesiuni globale devine din ce în ce mai clară, potrivit celui mai recent Barometru Coface privind riscurile sectoriale și de țară.
Previziuni în scădere pentru opt țări
În acest context, Coface a realizat revizuiri generale în sens descendent ale previziunilor de creștere a PIB-ului și ale evaluărilor sectoriale și de țară.
Opt țări, inclusiv Italia, Danemarca, Elveția, Egipt și Chile, au fost evaluate în jos după 19 retrogradări anunțate în trimestrul al doilea.
Un număr de 49 de retrogradări sectoriale evidențiază deteriorarea clară a condițiilor din sectoare sensibile la ciclul economic, cum ar fi construcțiile, metalele și lemnul, dintr-o varietate de zone geografice.
Cele mai multe dintre riscurile menționate în publicațiile anterioare Coface s-au materializat: criza energetică din Europa, inflația persistentă și înăsprirea monetară agresivă. Acestea au contribuit la revizuirea în a jos a creșterii economice mondiale în 2023: cu un estimat de sub 2% similar anilor 2001, 2008, 2009 și 2020.
Europa este ținta celor mai grele perspective
În timp ce previziunile de creștere au fost revizuite negativ pentru toate regiunile din lume, Europa este ținta celor mai grele perspective, cu o recesiune care pare inevitabilă în toate principalele economii în iarna ce urmează. Într-adevăr, criza energetică se intensifică și bătrânul continent se pregătește pentru o sobrietate „impusă”. Fie că aceasta va lua forma unei reduceri „voluntare” (suspendarea activităților neprofitabile din cauza costurilor energiei) sau a unei raționalizări decretate de guverne, scăderea consumului de energie se va traduce neapărat printr-o producție mai mică și un declin al PIB-ului. Amploarea declinului va depinde în mare măsură de severitatea iernii, iar Germania, principala putere industrială a continentului, va fi vizată în mod special din acest punct de vedere.
În consecință, majoritatea retrogradărilor de risc de țară în acest trimestru se referă din nou la economiile europene. Sunt anunțate 6 retrogradări suplimentare, în special pentru 3 țări în care riscul a fost considerat încă foarte scăzut: Danemarca, Elveția și Luxemburg. Doar Norvegia, producător de gaze, beneficiază de o mai bună evaluare a riscurilor.
În fața perspectivei unor prețuri globale ridicate la energie, aproape jumătate din cele 49 de retrogradări ale evaluărilor sectoriale se referă la industrii mari consumatoare de energie, cum ar fi produsele chimice, hârtia și metalele. Totuși, spre deosebire de trimestrul precedent, când majoritatea acestor evaluări în jos s-au înregistrat în principal în Europa, de data aceasta sectoarele au fost retrogradate și în majoritatea economiilor asiatice și în Africa de Sud.
Băncile centrale intensifică lupta împotriva inflației persistente
Ultimele luni au confirmat materializarea unei inflații persistente ridicate și tot mai răspândite în economiile avansate și emergente.
În acest context, principalele bănci centrale rămân ferme în luarea de măsuri și majoritatea au revenit la niveluri cheie ale ratei dobânzii nevăzute în ultimul deceniu. Fed, de exemplu, și-a majorat rata cheie de 3 ori la rând cu 75 de puncte de bază în vara anului curent. Această agresivitate duce la creșterea înăspririi monetare în alte țări – în special în țările emergente – pentru a opri deprecierea monedelor lor față de USD.
O astfel de înăsprire a condițiilor monetare și financiare, dacă ar continua în ritmul actual, ar amenința în mod evident creșterea globală și stabilitatea financiară.
Trei bănci centrale emergente continuă să urmărească politici monetare în contracurent: Rusia, Turcia și China. Autoritățile monetare chineze au redus unele rate ale dobânzilor de referință pentru a susține activitatea ca răspuns la confirmarea unei încetiniri accentuate a economiei. Aceasta continuă să fie afectată de strategia zero-COVID, de seceta severă din vară și de criza din sectorul imobiliar. Problemele sectorului imobiliar, despre care se estimează că reprezintă 30% din PIB, vor contribui la o creștere mai slabă a Chinei cu mult sub standardele din ultimele decenii, în 2022 (3,2%) și 2023 (4,0%), generând o încetinire economică bruscă.
Înăsprirea monetară pe scară largă afectează în mod clar perspectivele pentru sectorul global al construcțiilor. Prețurile metalelor industriale și ale lemnului au scăzut constant în ultimele luni cu 20% și, respectiv, 60% de la începutul anului, ceea ce a determinat Coface să declaseze aceste sectoare în mai multe zone geografice.
Obiective contradictorii între politicile fiscale și monetare
În timp ce băncile centrale sunt hotărâte să combată inflația cu „orice este nevoie”, multe se confruntă cu un conflict de obiective cu politica fiscală a țării/regiunii lor. Guvernele naționale, luptând împotriva scăderii activității, au multiplicat într-adevăr măsurile de susținere a puterii de cumpărare a gospodăriilor și a fluxului de numerar corporativ.
Rezultatul va fi un cocktail potențial exploziv pentru finanțele publice: un deficit public în creștere și costuri de finanțare mai mari.