În retorica lor, precum și în deciziile lor privind investițiile militare, instruirea și desfășurarea trupelor, China și Rusia și-au semnalat în mod clar intențiile strategice agresive. Acum, urmează ca Occidenul să se asigure că militarismul lor nechibzuit nu strică aranjamentele de securitate de lungă durată din Asia de Est și Europa.
În ambele cazuri, intenția strategică a agresorului este clară. Guvernul liderului chinez Xi Jinping a făcut un apel la „reunificarea” Chinei, considerând că este o consecință normală a războiului civil chinez.
După al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist din China a preluat țara continentală, dar nu a reușit să-i elimine pe naționaliștii lui Chiang Kai-shek. Aceștia s-au retras în Taiwan (și în unele insule mai mici), care a rămas în afara guvernării PCC.
China s-a concentrat pe construirea capacității de a-și supune Taiwanul
Uneori, declarațiile oficiale ale Chinei despre „reunificare” au stipulat că acest lucru ar trebui realizat în mod pașnic; dar, în alte ocazii, liderii Chinei au renunțat la termenul „pașnic”. Mai mult, în echiparea armatei sale, China s-a concentrat în mod special pe construirea capacității de a-și supune Taiwanul, dacă va încerca vreodată să-și declare independența, se arată în materialul publicat de ProjectSyndicate.
Majoritatea țărilor, inclusiv SUA, au menținut constant o politică a unei ”singure Chine”, recunoscând oficial Taiwanul ca stat independent. Taiwan este lider mondial în producția de microcipuri. Este și povestea de succes a unei democrații solide. Dacă societatea chineză din Taiwan poate fi democratică, poate că aceeași viziune politică ar putea fi extinsă, într-o zi, și la restul Chinei.
Situația Ucrainei este radical diferită de cea a Taiwanului
Situația Ucrainei este radical diferită de cea a Taiwanului, pentru că Rusia i-a recunoscut oficial independența. Ocuparea și anexarea Crimeei de către președintele Vladimir Putin, în 2014, a fost declarată ilegală, fiind condamnată de o majoritate covârșitoare a statelor în Adunarea Generală a ONU.
Dar, vara trecută, Putin a publicat un lung eseu, susținând că Rusia, Ucraina și Belarus sunt legate din punct de vedere istoric.
Suveranitatea ucraineană sau belarusă, susține Putin, poate fi realizată doar împreună cu Rusia, sub autoritatea supremă a Kremlinului. Revizionismul lui Putin este atât de mare, încât a criticat chiar statutul de independență al Ucrainei, pe baza constituției sovietice, deși asta nu însemna nimic la acea vreme.
Rusia și-a pregătit armata cu scopul clar de a invada și cuceri Ucraina
Intenția strategică a lui Vladimir Putin este clară: consideră independența Ucrainei ca fiind din ce în ce mai intolerabilă.
Ca și în cazul proiectelor Chinei în ceea ce privește Taiwanul, Rusia și-a pregătit armata cu scopul clar de a invada și cuceri Ucraina, înainte ca orice forță externă să perturbe acest lucru. După capturarea Crimeei, Kremlinul a trimis constant forțe militare în Ucraina, așa cum a făcut în august 2014 și din nou, în februarie 2015, în regiunea separatistă din est.
Putin pare mai mult decât dispus să lanseze o nouă incursiune similară, dacă nu chiar o operațiune la scară mult mai mare.
O preluare militară ar schimba radical ordinea geostrategică și de securitate
Nimeni nu se îndoiește că o preluare militară a Taiwanului, de către China, ar schimba radical ordinea geostrategică a Asiei de Est, la fel cum o preluare militară rusă a Ucrainei ar schimba ordinea de securitate a Europei.
Luate împreună, aceste două acte de cucerire ar schimba fundamental echilibrul global al puterii, fiind ”cântecul de lebădă” al aranjamentelor diplomatice și de securitate care au susținut pacea globală decenii la rând.
Ar fi o greșeală uriașă ca statul chinez să invadeze Taiwanul și ca Rusia să invadeze Ucraina
Un astfel de scenariu nu este așa de exagerat pe cât pare. Deși China pretinde că susține neamestecul în treburile interne al altor țări, nu scoate un cuvânt despre problema suveranității ucrainene. Așa că putem bănui că ar sprijini un nou asalt rusesc asupra Ucrainei, dacă acest lucru ar servi propriilor scopuri.
Cu siguranță, ar fi o greșeală uriașă ca statul chinez să invadeze Taiwanul și ca Rusia să invadeze Ucraina. Dezvoltarea economică a ambelor țări ar fi încetinită clar de sancțiunile care ar urma.
Oricât de prudente ar fi aceste evoluții, ele nu pot fi liniștitoare. Tobele de război încep să se audă destul de clar. Sarcina diplomației este să se asigure că acestea nu devin mai mult decât un zgomot de fond.