La Smolensk, în vara anului 1941, Armata Roșie a încercat să încetinească operațiunea Barbarossa declanșată de Hitler.
Operațiunea Barbarossa rămâne unul dintre momentele-cheie ale Istoriei, din cel de-Al Doilea Război Mondial. Moment pe care îl readuce în memorie NationalInterest.
După ce a zdrobit armatele sovietice de primă linie în bătălii brutale de trei săptămâni la graniță, tăvălugul mașinăriei naziste de război a intrat în adâncime pe teritoriul sovietic. Erau primele zile ale Operațiunii Barbarossa, invazia Uniunii Sovietice, declanșată în 22 iunie, 1941. Cele două vârfuri de lance blindate ale Centrului Grupului Armatei erau Grupul Panzer 2, sub comanda generalului Heinz Guderian și Grupul Panzer 3, sub generalul Hermann Hoth. Ofensiva lor coordonată din 10 iulie 1941 a declanșat bătălia de la Smolensk, o luptă sângeroasă în jurul vechiului oraș rus care avea să dureze două luni.
Smolensk, punct strategic valoros în drumul către Moscova
Orașul Smolensk a fost dintotdeauna un „pod terestru” valoros din punct de vedere strategic în drumul către Moscova. În 1812, Napoleon a dus și el o bătălie aici, arzând din temelii Smolensk-ul.
Încă debusolată de înfrângerile neașteptate, comandamentul sovietic a desfășurat rapid un șir de armate pentru a proteja această linie vitală a frontului. Trebuia să dețină Smolensk cu orice preț, oferind timp conducerii sovietice pentru a mobiliza și desfășura noi armate pentru apărarea Moscovei.
Ambele tabere duceau o luptă contra cronometru. Comandamentul sovietic împingea în față unitățile nou create, cel mai adesea neinstruite și slab înarmate și echipate. În paralel, în cadrul înaltului comandament german se ducea o luptă pe seama modului în care aveau să se desfășoare operațiunile. Hitler vorbea chiar despre oprirea înaintării spre est odată ce s-a ajuns lângă Smolensk, cerând panzerelor germane să înainteze spre nord, spre Leningrad, și spre sud, în Ucraina.
Planificându-și atacul de la Smolensk, feldmareșalul Gunther von Kluge, aflat la comanda generală a ambelor grupuri de panzere, dorea să fractureze frontul de vest sovietic și să anihileze majoritatea forțelor sale. Însă terenul era mlăștinos, cu râuri mici și teren împădurit care nu permiteau intrarea tancurilor. Prin urmare, accentul urma să se îndrepte spre sud.
Ofensiva germană s-a declanșat în 10 iulie
Diviziile blindate germane au declanșat ofensiva la 10 iulie urmărind încercuirea și distrugerea forțelor sovietice din Smolensk. Două armate sovietice au fost încercuite și distruse la sud de Smolensk. La căderea nopții, pe 15 iulie, nemții se aflau deja în posesia părții de sud a orașului. Întrucât cea mai mare parte a apărătorilor orașului, în principal din Armata a-16-a, s-au retras în partea de nord a râului, comandantul garnizoanei Smolensk, colonelul P.F. Malyshev, a ordonat aruncarea în aer a podurilor.
Locotenentul general Mihail F. Lukin a început să organizeze frenetic apărări pe partea de nord a râului. În timp ce Smolensk era în flăcări, Lukin le-a ordonat oamenilor să ocupe poziții la marginea râului pentru a descuraja încercările germane de a traversa râul în timpul nopții și de a stabili capuri de pod. Dar în dimineața zilei de 16 iulie, nemții au reluat atacul, iar până seara, Smolensk căzuse în mâna naziștilor.
Chiar a doua zi, mareșalul sovietic Timoșenko a ordonat Armatei a-19-a să preia Smolensk. În luptele duse printre mormane de moloz și clădiri fumegând, ca o anticipare a bătăliei de la Stalingrad, nemții au fost alungați complet din nordul orașului Smolensk până pe 25 iulie.
Pe măsură ce luptele de la Smolensk se intensificau, sovieticii câștigau timp. Alte două linii defensive au fost stabilite la est de Smolensk pe drumul către Moscova, conduse de patru armate nou create.
Ofensiva Elnia, „cheia” Smolensk-ului
Elnia a fost considerată „cheia” Smolensk-ului și, de aceea nemții creaseră o vastă rețea defensivă în jurul orașului. Pentru a stabiliza situația invaziei, Hitler a ordonat armatei să meargă în defensivă pe 31 iulie și să întoarcă grupul de panzere spre nord.
Această diversiune a resurselor germane a fost esențială pentru a permite generalilor Zhukov și Rokossovsky să curețe de naziști Elnia și să dea timp sovieticilor să organizeze resurse și să pregătească apărarea Moscovei.
Cu toate acestea, semnificația bătăliei de la Smolensk constă în faptul că a forțat armata germană să modifice Operațiunea Barbarossa, semnalând sfârșitul avansului rapid al mașinărei naziste de război.