Totul ar fi putut sa fie perfect. La inceputul lui iulie 1999, Omniasig isi schimba radical structura actionariatului, defuncta Bancorex (actionarul majoritar la acea vreme) cedandu-si atat actiunile, cat si drepturile de preemtiune catre concernul TBI Holding, un nume important in mediile financiare internationale. Concomitent cu schimbarea actionarului majoritar, Omniasig isi majora capitalul social in etape, pana la valoarea de 72 de miliarde lei, devenind peste noapte dintr-o companie care-si negocia supravietuirea in presa internationala prin cotidianul Daily Insurance, una care urma sa aiba, cel putin teoretic, un cuvant greu de spus pe piata romaneasca a asigurarilor. „Toma a avut noroc”, se comenta la acea vreme in mediile concurentei. Dar norocul, se justifica acesta, tine doar cu cei indrazneti.
Cand noii stapani ai Omniasig au demarat investitiile, indrazneala lui Toma s-a manifestat din nou, el propunand si obtinand acceptul actionarilor pentru preluarea, prin intermediul Bursei, a companiei Agras, liderul autoritar al pietei asigurarilor agricole. In toamna anului trecut, la cererea Omniasig, Ernst & Young a facut o evaluare a companiei tinta. Concluziile analizei au demonstrat ca Agras este o companie curata ca lacrima, dovedind inca o data ca mutarea anticipata de presedintele Omniasig a fost corecta.
Omniasig face o greseala capitala
Dar jocul de sah dintre Omniasig si Agras abia incepuse. Scotandu-si pionii la inaintare, Financiara Stock Agency, respectiv Danubius Securities, Omniasig a reusit sa cumpere de pe Bursa, prin intermediul acestora si al tranzactiilor speciale, un pachet semnificativ de actiuni de 30,7% evitand pana in ultimul moment sa apara la vedere ca actionar. Lovitura prin invaluire isi avea insa logica ei. Declinandu-si inainte de vreme identitatea si intentiile, Omniasig ar fi riscat fie o crestere a pretului pe piata a actiunilor Agras, fie pierderea pachetului dorit ca urmare a interpunerii pe traiectorie a unui alt concurent.
O manevra mai putin ortodoxa dar perfect legala, titra revista Capital la acea vreme, recunoscand in acelasi timp ca piata de capital nu este o scoala a manierelor elegante. Pentru restul actionarilor Agras insa, vestea a cazut ca un trasnet, luandu-i pe nepregatite. „Pentru noi, declara la cateva zile dupa eveniment Maura Klassek, presedintele companiei, Omniasig este un musafir nepoftit”, reprosul vizand mai putin numele noului actionar, cat modul in care acesta a achizitionat pachetul de actiuni. Ce a urmat tine de domeniul luptei de gherila. Actionar principal acum, Omniasig si-a anuntat, in decembrie, prin intermediul presedintelui Toma, intentia de a achizitiona inca 20% din actiunile Agras pentru a detine pozitia majoritara in cadrul societatii.
Aparent cazuta in plasa intinsa cu atata grija, Agras nu renunta, tinand asul in maneca pana in preajma Craciunului, cand in cadrul sedintei AGA in noua formula, explodeaza o noua bomba.
Incercand sa-si impuna propriii oameni in consiliul de administratie, Omniasig afla cu stupoare ca statutul Agras nu permite modificarea managementului firmei decat prin votul actionarilor reprezentand cel putin 85% din capitalul social. „Am facut o greseala capitala ca nu ne-am interesat din timp de aceasta prevedere”, recunoaste franc Constantin Toma. Dar indrazneala sa proverbiala l-a facut sa caute noi solutii. Intre 13 si 28 ianuarie, Omniasig lanseaza o oferta publica de cumparare, incercand in noile conditii sa preia in totalitate compania.
Efectul nu a fost insa cel scontat. Timp de doua saptamani, tranzactiile cu titluri Agras pe Bursa aproape ca n-au existat, iar pretul actiunilor a crescut atingand pragul de 4.000 lei/actiune, in conditiile in care oferta Omniasig era de doar 2.300 lei. In plus, prin aceleasi tranzactii speciale, o parte a actionarilor si-au intarit pozitiile, unul dintre acestia, italianul Paolo Tocco, ajungand acum la o cota de aproximativ 10%. Pentru presedintele Omniasig, momentul era, fara indoiala, delicat. Mai mult decat atat, cand la inceputul acestui an primea instiintarea despre convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor in data de 2 februarie, Constantin Toma nu stia ca pe ordinea de zi a acestei adunari consiliul de administratie al Agras va propune actionarilor nici mai mult nici mai putin decat fuziunea companiei cu alte doua societati de asigurare, Nationala SA, respectiv, Asigurarea Populara Romana.
„Ne-am abtinut de la vot, spune dl Toma, pentru ca noi consideram ca preocuparile Agras pentru fuziunea cu doua societati mici de pe piata nu fac altceva decat sa puna si mai bine in valoare, prin contrast, oferta noastra. Timpul va demonstra acest lucru”.
Agras vrea sa fuzioneze cu doua companii mici
Cine sunt cele doua societati? Nationala SA este o companie infiintata in 1993, avand ca actionari principali Libra Bank, Elvila, FMOA (acum FOA) si fostul ministru al industriilor, acum presedintele societatii, Dan Anghel Constantinescu. Compania practica sase categorii de asigurari, avand un volum de prime incasate in 1999 de 6.043 milioane lei si un capital social subscris si varsat de 3.489 milioane lei. De cealalta parte, actionarii principali ai Asigurarii Populare Romane sunt patru SIF-uri, Uniunea Nationala a Caselor de ajutor Reciproc si Fundatia Menachem H Elias. Societatea, infiintata in 1995, a incasat in ultimul an prime in volum de 54.452 milioane lei, rezervele tehnice cumulate insumand 9.300 milioane lei.
Daca fuziunea Agras cu cele doua companii se va realiza sau nu este o chestiune pe care doar timpul o va decide. Pana la urmatoarea AGA care va hotari acest lucru, actionarii au cazut de acord asupra primului pas, evaluarea companiilor. „Am cerut, spune dl Toma, ca evaluarea sa fie facuta de una din primele cinci companii de profil pe plan mondial. Sa nu existe suspiciuni”, adauga acesta.
Pana atunci, din punctul de vedere al societatii pe care o reprezinta, presedintele Omniasig considera ca a pierdut doar o batalie, si nu razboiul. „Avem la dispozitie mai multe variante, spune acesta. Prima dintre ele este lansarea unei noi oferte publice, la un pret mai mare. A doua, sa ne opunem fuziunii prin dreptul pe care ni-l confera art. 241 din Legea nr. 31, care stipuleaza ca hotararea fuziunii se ia cu unanimitate de voturi, in cazul in care aceasta are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante. Ultima varianta, cea mai putin dorita de noi, este vanzarea pachetului achizitionat pana acum daca obiectivul propus nu va putea fi indeplinit.”