Trebuie spus că sunt născut în orașul de pe Dâmbovița. La fel a fost tatăl, bunicul și străbunicul meu. E lesne de înțeles cât de drag îmi este acest oraș chinuit, peticit și abuzat în toate felurile. Și da, mi-aș dori să-l salvez de la tsunamiul de prost gust și gunoaie care s-a revărsat asupra lui în anii postdecembriști, după ce Ceaușescu a reușit să-l rupă în bucăți mici străjuite de monștri cenușii cu apartamente din prefabricate pline cu oameni ai muncii aduși direct de la coada vacii. Ce-o mai vrea acum Elena Udrea să-i facă iubitului meu oraș?
Am citit de curând în Evenimentul zilei un text al lui Sorin Ioniță care explica faptul că actualul sistem de organizare administrativă este cu totul nefuncțional (căutați-l pe evz.ro). Am fost întru totul de acord cu poziția exprimată de acesta.
Blocajul ne-a fost evident tuturor încă de pe vremea primului mandat de primar al lui Traian Băsescu. Atunci a devenit vizibil pentru publicul larg tot păienjenișul de relații și legături primejdioase țesut la mai toate nivelele ierarhice de sub primarii aleși democratic. Este absurd să crezi că starea jalnică a orașului poate fi schimbată astăzi de un primar. Sistemul sufocă orice inițiativă de strategie urbană fiindcă este construit în așa fel încât să hrănească sute și sute de mici interese ale „famigliilor“ înfipte precum teniile în stomacul administrației.
Este evident că nu putem obține rezultate diferite făcând mereu același lucru. Iar noi vedem deja de mulți ani de zile că planurile de urbanism se situează la limita plantării de panseluțe și arțari. Pomii noștri nu sunt înfipți în pământ, ci sunt plimbați în ghivece, iar mașinile invadează trotuarele la concurență cu oacheșii specialiști ai comerțului stradal pe care jandarmeria se face că nu-i vede. Iar pe primul loc în mintea primarilor nu mai sunt oamenii, ci autoturismele. De parcă orașul nu este un loc în care să trăim, să ne bucurăm, să ne odihnim, ci doar o îmbârligată structură de tuburi prin care să ne scurgem cu toții de la serviciu acasă și invers. Împotriva oricărei logici elementare sau a nenumăratelor exemple din marile orașe europene.
Nu știu dacă proiectul ministrului dezvoltării este bun sau nu. Trebuie dezbătut, evaluat, privit din toate perspectivele. Sunt însă foarte convins că orice inițiativă de a schimba actuala stare de fapt este una pozitivă. Poate cu această ocazie vom reuși să salvăm Bucureștiul nu de Elena Udrea, ci de indolența și nesimțirea deja proverbială a bucureștenilor.
Claudiu Șerban, director general, Editura Evenimentul și Capital
Bătălia pentru București
18 aprilie 2011, 08:24
Ultima modificare în 18 aprilie 2011, 11:24
«Bună ziua, aveți un minut?», m-a întrebat într-o zi o fată drăguță la ieșirea de la metrou. „Doriți să semnați împotriva inițiativei Elenei Udrea?“, a continuat înainte să mă decid cum să refuz politicos continuarea discuției... Un cort verde și o măsuță de plastic mă așteptau să-mi exersez semnătura pe o petiție intitulată ceva de genul „Salvați Bucureștiul...“
Etichete:
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Pledoarie pentru noul Cod al Muncii
- Despre valori și imagine
- Noul Cod al muncii – o victorie a celor care vor să muncească
- S-a terminat criza!
- Scumpirile nu se termină niciodată
- Dacă n-ai nimic interesant, atunci de ce mă suni?
- Reversul Rablei
- Codul muncii, punct final
- Așa-numita economie de piață românească
- O tergiversare profitabilă