În 1867, Statele Unite au cumpărat Alaska pentru 7,2 milioane de dolari de la Rusia. Foamea de teritoriu care emană de la Washington nu s-a încheiat. În urmă cu doi ani, președintele Donald Trump a propus Danemarcei să cumpere Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, cu peste 2 milioane de kilometri pătrați, în ciuda faptului că are doar 60.000 de locuitori, majoritatea aparţinând grupului etnic inuit.

De asemenea, China și Rusia sunt dornice să preia controlul asupra Groenlandei într-o cursă care amintește de febra colonialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Groenlanda este parte a Danemarcei, însă are o largă autonomie şi nu aparţine UE

Groenlanda a devenit un teritoriu disputat atât de Beijing, cât și de Washington, iar oferta de cumpărare lansată de Trump a fost descrisă de guvernul danez drept „absurdă”. Această regiune face parte din Danemarca, dar s-a bucurat de o autonomie largă de la aprobarea unui nou statut în 2009. Groenlanda nu aparține Uniunii Europene, dar relațiile sale diplomatice și militare, precum și sănătatea economiei sale bazate pe pescuit depind de Copenhaga, potrivit La Razón.

În spatele disputei geopolitice dintre marile puteri se află potențialul acestei insule uriașe. Groenlanda mai are încă resurse naturale enorme de exploatat, dar poziția sa geografică este cea care o face o bomboană apetisantă. Căutarea de noi căi de comunicare pe la Polul Nord a fost însuflețită în ultimii ani datorită topirii gheţarilor, ceea ce face distanțele din ce în ce mai scurte pentru acele state implicate în lupta geostrategică, cum este cazul Rusiei și Chinei.

Dezgheţul din Arctica facilitează transportul între Asia și Europa fără a fi nevoie să se traverseze canale precum Suez sau Panama, ceea ce scurtează tranzitul cu 15 zile. Într-un mod simplu, secretarul Marinei Statelor Unite, Richard Spencer, a exprimat ce se întâmplă în această zonă a Arcticii atunci când a spus că „toată drăcovenia s-a topit”.

Circa 13% din rezervele globale de petrol sunt în Groenlanda. Extracţia nu este însă profitabilă

Experții estimează că sub suprafața Groenlandei sunt aproape 13% din rezervele mondiale de petrol, potrivit Studiului Geologic al SUA, dar extracția sa nu este în prezent profitabilă din cauza complexității tehnice a funcționării în acest climat și pe un teritoriu acoperit de gheață. În plus, în subsolul insulei există aproximativ 38,5 milioane de tone de așa-numite pământuri rare (neodim, disproziu, ytriu, pe lângă uraniu, zinc și aur) a căror exploatare este vitală pentru producerea de noi tehnologii, iar în ceea ce priveşte extragerea și transformarea acestor elemente China este înaintea Statelor Unite.

Statele Unite, care au o bază radar în Thule din 1941, au sedus autoritățile insulei în trecutul recent cu un pachet de sprijin în valoare de 12,1 milioane de dolari dedicat extracției materiilor prime, turismului și educației. În fond, analiștii consideră că acest ajutor a fost o modalitate de extindere a prezenței militare a SUA pe insulă și, de asemenea, o parte a unei strategii de contracarare a prezenței rusești și chineze.

În plus, promisiunea de a primi noi bani a semănat discordie între autoritățile groenlandeze, în favoarea primirii unui impuls din partea Statelor Unite și Danemarcei, care a considerat-o o provocare.

Planurile Chinei şi Rusiei

China dorește, de asemenea, să reproducă succesul planificat al Drumului mătăsii indian și mediteranean din Arctica. Pentru aceasta, are nevoie de acorduri cu autoritățile regionale în schimbul drumurilor și infrastructurii. A încercat deja cu Islanda, unde a eșuat în încercarea de a construi un port mare care nu a fost aprobat în cele din urmă. Companiile chineze sunt prezente în Groenlanda din 2008.

Dar cel mai puternic jucător din Arctica este, fără îndoială, Rusia care, potrivit RT, construiește 10 gări polare, 16 porturi, 13 aerodromuri și chiar 10 stații de apărare aeriană. Rusia are propria strategie cuprinzătoare în Arctica și cu ani în urmă a creat o structură a armatei axată pe această regiune, așa-numitul „comandament nordic”.

Moscova a investit mult în construcția a șapte baze în Oceanul Arctic, în special în Marea Barents, la granița cu Norvegia. Rusia este, de asemenea, țara cu cele mai multe spărgătoare de gheață pentru a ajuta navele în navigația în apele înghețate. Aceste nave mari sunt esențiale, deoarece pot naviga oriunde. Moscova are șapte spărgătoare de gheață cu reactoare nucleare și alte douăzeci convenționale, comparativ cu cele două pe care le are Statele Unite.

Din toate aceste motive, amiralul american Paul Zukunft a conchis demult că „nu jucăm cu Rusia în aceeași categorie. Nici măcar nu participăm la joc. În această tablă de șah care este Arctica, rușii ne-au dat șah mat imediat ce a început jocul”, a spus el în declarații citate în revista „Newsweek”.

În 2008, cele cinci țări cu teritoriu arctic (Danemarca, Rusia, SUA, Norvegia și Canada) au semnat așa-numita declarație Ilulissat prin care se angajează să mențină pacea și stabilitatea în regiune, respectând convențiile ONU pentru protejarea acestei regiuni de conflicte. Îngrijorarea crește cu privire la disputa accelerată a marilor puteri pentru o bucată din tortul atât de râvnit.