tipografiilor romanesti, este de asteptat ca, incepand din 2004, ponderea sa creasca semnificativ.O afacere in domeniul ambalajelor ar fi fost cu siguranta unul dintre raspunsurile castigatoare pentru cei care in urma cu cativa ani aveau viziunea exploziei din sectorul de retail care avea sa urmeze. Orice produs expus la vanzare trebuie neaparat sa fie ambalat, asa ca o investitie in acest domeniu facuta la timp ar fi inceput sa isi arate roadele incepand cu anul 2002. Piata de retail din Romania a fost evaluata in anul 2003 la aproximativ sapte miliarde de euro. Peste 80% din produsele alimentare, de exemplu, sunt de origine autohtona. „Ambalajul reprezinta, in general, 3-5% din pretul produselor, iar 80% din piata este reprezentata de ambalajele de hartie si plastic”, spune Laurentiu Buliman, directorul de marketing al companiei Flexografic, una dintre cele mai nou intrate pe piata. Cererea de ambalaje a crescut o data cu dezvoltarea sectorului de retail, ajungand ca in acest moment sa se apropie de valoarea de 150 de milioane de dolari anual. Cu toate ca exista relativ multe tipografii specializate in ambalaje, doar cateva dintre ele concentreaza o mare parte a cererii. Motivul: multe dintre ele nu reusesc sa ofere conditii optime de tipar. Astfel, cu toata cresterea, totusi o mare parte din firme prefera sa isi produca ambalajele la companii de profil din Occident. Este vorba, in general de companiile multinationale, iar motivele care determina o astfel de politica are mai multe explicatii. Cu o cota de aproximativ 33%, British American Tobacco (BAT) este unul dintre cei mai importanti producatori de pe piata romaneasca de tigarete. Productia BAT este de aproximativ 12 miliarde de tigarete anual, ceea ce inseamna aproximativ 600 de milioane de pachete. Orice tipografie autohtona de ambalaje ar face orice pentru a prinde o astfel de comanda. Insa BAT tipareste in strainatate. „In primul rand, noi tiparim pachetele de tigari printr-o metoda speciala, care se numeste rotogravura si care presupune o calitate superioara. Din cate stiu, nu exista decat o singura tipografie specializata in asa ceva in Romania. In al doilea rand, calitatea cartonului folosit este una superioara, iar masina de impachetat se opreste daca grosimea sau porozitatea nu este cea optima”, explica Adrian Popa, director corporate affaire la BAT Romania. Fiind vorba de volume foarte mari, in cazul companiilor multinationale multe dintre contractele de acest gen se negociaza la centru. Astfel, se prefera strangerea comenzilor din mai multe tari la una sau mai multe tipografii agreate, negociindu-se in acest fel un discont superior celui pe care l-ar obtine fiecare divizie in parte in tara sa. Compania Flexografic a intrat pe piata producatorilor de ambalaje in urma cu aproximativ un an si jumatate. „Ni se parea o zona de nisa unde puteam intra cu usurinta. Investitia a fost de aproximativ 1,5 milioane de euro in masina de tiparit. Avem avantajul ca putem tipari si etichete si autocolant si ambalaj flexibil”, declara Laurentiu Buliman. Dupa aprecierile acestuia, doar putin peste 20% din aceasta piata este deservita de companiile romanesti, restul comenzilor mergand in alte tari. „Companiile serioase lucreaza la aceeasi calitate ca si firmele din Vest, insa la preturi mai mici. Nu inteleg de ce atat de multe comenzi pleaca in strainatate”, continua Buliman. Totusi, tot mai multe companii care au nevoie de ambalaje se reorienteaza catre firmele romanesti. Damian Mereu, proprietarul fabricii de biscuiti Croco, cheltuie peste doua milioane de euro anual pentru productia de ambalaje. „In trecut lucram numai cu firme din strainatate, din cauza slabei calitati a tipografiilor de profil din Romania. Acum toate le producem in tara, pentru ca a crescut calitatea serviciilor oferite, iar preturile sunt mai bune”, spune Mereu. In general, pe aceasta piata companiile se specializeaza fie in productia de etichete, fie in cea de autocolant sau ambalaj flexibil. Grupul de firme Rottaprint din Cluj, care mai cuprinde si companiile Sunimprof si Arioho, detine suprematia in ceea ce priveste productia de autocolant. „Avem o cifra de afaceri de peste 20 de miliarde de lei lunar si detinem peste 50% din piata romaneasca de autocolant. In ultimii ani multe dintre comenzile de autocolant care plecau in strainatate merg acum la producatori din Romania”, spune Anca Stoia, director de vanzari la Rottaprint. Productia de capace metalice pentru produsele lactate a reprezentat o directie in care tipografia din Cluj s-a dezvoltat. In urma cu cativa ani, toate fabricile autohtone de lactate apelau la tipografii din Vest pentru a produce aceste capace. „Acum toti producatorii romani isi fac aceste capace in tara, iar noi cred ca detinem peste 70% din acest segment. Doar doua multinationale de lactate isi mai produc aceste capace in alte tari, insa in general astfel de decizii sunt luate la centru in cazul multinationalelor”, incheie Anca Stoia.
Un alt segment al pietei de ambalaje este reprezentat de asa-numitele solutii „end of line”. Legarea lingourilor sau a cherestelei cu banda metalica, infasurarea in folie a diferitelor produse (de la produse cu volum mare, pana la baxurile de apa minerala sau promotiile de produse din hipermarketuri) reprezinta doar cateva dintre aceste solutii de ambalare. Specialistii evalueaza aceasta zona a pietei la aproximativ 20-25 de milioane de euro anual, aflandu-se intr-o crestere evidenta in ultimii ani. „Piata a inceput sa se miste atat calitativ, cat si cantitativ. Unul dintre motivele evolutiei ascendente este dezvoltarea in Romania a retelelor de hipermarketuri, care au impus standarde de ambalare”, spune Michalis Trakadas, country manager la MJ Maillis Romania. Cu pondere de peste 35-40%, compania din Grecia reprezinta cel mai important jucator de pe acest segment de piata. Cifra de afaceri a MJ Maillis in anul 2002 a fost de 7,5 milioane de euro, pentru ca in 2003 sa ajunga la 9,3 milioane de euro.
