30 de miliarde de euro! Acesta este volumul investiţiilor necesare în sectorul energetic până în anul 2020. O sumă colosală pentru posibilităţile actuale de investiţii ale societăţilor din acest sector. Cea mai mare parte a investiţiilor ar putea veni de la operatorii europeni de calibru.

Piaţa energetică internaţională traversează una din perioadele de expasiune, în care marii jucători sunt focalizaţi pe identificarea noilor oportunităţi de investiţii şi achiziţii. România a devenit una dintre pieţele ţintă spre care privesc marile companii energetice europene. Dar şi investitori mai îndepărtaţi au pus ochii pe România: AES Corporation (SUA), Mitsui & Co LTD (Japonia) şi KHNP (Coreea de Sud).

Oportunităţile majore de investiţii din sectorul producerii de energie ca şi din zona distribuţiei de electricitate şi declaraţiile pro-privatizare ale oficialilor români au generat efervescenţă în rândul investitorilor. Astfel, în ultimele săptămâni, am asistat la o avalanşă de anunţuri din partea unor companii precum EdF (Franţa), Gaz de France, CEZ (Cehia), ENEL (Italia), E.ON şi RWE (Germania), prin care şi-au făcut public interesul pentru privatizarea sectorului energetic. Mesajul investitorilor a fost clar: „Avem bani şi suntem pregătiţi să investim, aşteptăm doar să vedem ce vrea statul român“. Printre rânduri se poate citi un avertisment: „Suntem interesaţi de piaţa din sud-estul Europei, dar dacă nu va grăbiţi, ne vom duce în altă parte“.

Sumele ce vor fi aruncate în joc pot fi intuite din planurile generale de investiţii pe care le-au făcut publice operatorii europeni. „Grupul E.ON vrea să investească la nivelul întregii pieţe europene trei miliarde de euro pentru energii regenerabile şi aproape zece miliarde  în sectorul de generare. România este una din pieţele noastre ţintă“, ne-a declarat Guenther Schubert, director general executiv al E.ON Moldova. Oficialii grupului german şi-au făcut cunoscute intenţiile de a investi în producţia de energie pe bază de cărbune şi gaze, ca şi în cea hidro, precum şi în cele două distribuţii de energie electrică Electrica Transilvania Sud şi Electrica Transilvania Nord. „Noi suntem aici, iar statul român trebuie să decidă ce vrea“, a declarat Schubert precizând că există şi alte pieţe ce pot atrage investiţii, precum Bulgaria şi Ungaria. Directorul general al E.ON Moldova a atras atenţia că, din cauza menţinerii de către stat a producătorilor majori de energie în zona de generare, nu există competiţie reală, piaţa nu este transparentă şi politicul are o mare influenţă.

Un alt grup german de calibru, RWE, a anunţat că doreşte să achiziţioneze cel puţin două din cele trei societăţi de distribuţie a energiei electrice. De asemenea, RWE intenţionează să „atace“ cele trei complexuri energetice din Oltenia, construcţia reactoarelor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă şi a centralei hidroelectrice Tarniţa-Lăpuşeşti. Programul investiţional pentru zona de generare a energiei, pe care RWE doreşte să-l dezvolte pe piaţa internaţională se cifrează la 12 miliarde de euro până în 2012. „România este o piaţă cheie în strategia de dezvoltare a RWE în Europa Centrală şi de Sud-Est“, a declarat Henning Joswing, director de proiect al RWE Power Generation România.

ENEL şi Cez, companii cu o prezenţă consolidată pe piaţa românească în zona distribuţiei de energie, sunt decise să intre în competiţia pentru capacităţile de generare. Oficialii grupului Enel, ce deţine controlul distribuţiilor de energie din Dobrogea şi Banat şi recent şi a celei din Muntenia Sud, au declarat că vor să investescă în construirea unor grupuri noi de producere a energiei la termocentralele Doiceşti şi Brăila şi a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. În acelaşi timp, Enel va intra în cursa pentru complexurile energetice, la fel ca şi grupul CEZ, acesta din urmă fiind interesat inclusiv de distribuţiile neprivatizate.
Preţul spot, profitabil pentru investitori

De departe cele mai aprige competiţii se anunţă pentru complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova şi societăţile de distribuţie de electricitate Electrica Transilvania Nord, Electrica Transilvania Sud şi Electrica Muntenia Nord. Banca de investiţii Wood a estimat o valoare totală pentru aceste obiective energetice de 3,2 miliarde de euro.

Apetitul investitorilor pentru piaţa energetică din sud-estul Europei este explicat de specialiştii din sector prin deficitul de capacităţi de producere din această zonă. România este cu atât mai atractivă cu cât preţul energiei electrice pe piaţa angro este unul foarte tentant. „La un preţ de închidere al pieţei pentru ziua următoare (PZU) ce ajunge la 200 lei/ MWh (60 de euro/MWh – nota red.), în condiţiile în care pe pieţele externe preţul spot ajunge la circa 30 euro/MWh, România este o adevărată mină de aur pentru operatorii energetici“, ne-au declarat surse din piaţă.

Declarativ, singurul obstacol în demararea privatizării este dat de lipsa unei strategii energetice naţionale. Deşi România pare „un cap de afiş“ pentru investitori, poziţia va fi pierdută dacă autorităţile nu vor profita de acest atu, lansând procesul de privatizare. Din păcate, decizia de privatizare ţine de o decizie politică.   

Moment favorabil

«România are şansa acum să devină un jucător mare pe piaţa energetică din sud estul Europei. Noi suntem aici, iar statul român trebuie să decidă ce vrea.»

Guenther Schubert, director general executiv al E.ON Moldova