Din ce in ce mai multi romani inteleg ca 1 ianuarie 2007 nu va aduce automat o schimbare in bine a vietii lor. Mai ales ca lumea vest-europeana, pe care tindem sa ne-o inchipuim sub valuri de lapte si miere, e napadita deja de propriile sale probleme.
Blocuri gri, paralelipipedice, inconjurate de masini – majoritatea fabricate acum 10-20 de ani – si de garduri ruginite pe care se sprijina, zi si noapte, grupuri de tineri galagiosi ce par ca nu au altceva de facut. sosele cu asfalt impecabil care se termina brusc si in locul carora apar drumuri de tara cu noroi, sleauri si gropi care supun masina la incercari mai abitir decat un poligon de testare.
Oameni prost imbracati ce vin sa-ti spele parbrizul sau sa-ti vanda tigari de contrabanda ori marfa de furat. Barbati nerasi, cu priviri tulburi si mirosind de la o posta a alcool, indreptandu-se impleticit spre casa, la ora cand se inchid carciumile.
Celor care cred ca au identificat pana acum privelisti familiare, trebuie sa le spunem ca se insala. In primul caz, de exemplu, este vorba despre o imagine des intalnita in orasele est-germane, lovite de o criza economica prelungita. In al doilea, avem de-a face cu Grecia, unde discrepantele din infrastructura sunt inca mari, la peste doua decenii de la aderare. In al treilea, poate fi recunoscut sudul Italiei, marcat inca de somaj, saracie si o interpretare cat se poate de laxa a legii. si nici betivii nu sunt ai nostri: alcoolismul reprezinta o problema din ce in ce mai mare in orasele mici si satele din Marea Britanie, mai ales in zonele unde locurile de munca sunt tot mai greu de gasit.
Iar cele descrise mai sus nu sunt decat simptomele unor probleme cu care Uniunea se confrunta de ceva vreme. “Lipsa unei strategii de competitivizare, alta decat Agenda Lisabona, si gradul prea ridicat de privilegii sociale fac ca UE sa nu poata concura, de la egal la egal, cu Statele Unite, Japonia sau China”, crede analistul economic Ilie serbanescu. In opinia sa, o alta mare problema a Bruxelles-ului o reprezinta birocratia, “care pune si ea frana dezvoltarii”.
Dificultatile economice prin care trec o buna parte dintariel membre UE se pot intui usor atunci cand privim indicatori precum deficitul bugetar (Germania, Marea Britanie, Italia, Grecia si Portugalia au inregistrat anul trecut la acest capitol intre 3,4% si 6% din PIB). Datoria publica, ce a trecut de 100% din PIB in Grecia, Italia si Belgia, inflatia din zona euro, care a ajuns la 2,4%, sau revizurirea negativa a prognozelor de crestere economica pentru 2006, dupa ce in 2005 s-a inregistrat o crestere de numai doua procente, toate contribuie la conturarea unui tablou destul de cenusiu.
Intre regiunile UE se casca o prapastie
Nici stabilitatea politica nu e un capitol cu care Uniunea se poate lauda. In opinia lui Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice Romane, “lipsa capacitatii UE de a proiecta stabilitate dincolo de frontiere altfel decat prin a oferi statutul de membru” este o alta mare problema. Coruptia, mai ales in tarile din sudul continentului, si unele practici ce amintesc izbitor de Romania (cum ar fi trucarea statisticilor economice de catre autoritatile elene) trebuie si ele mentionate.
Dar poate cea mai serioasa hiba a Uniunii o reprezinta deosebirile majore intre regiuni, uneori in cadrul aceleiasi tari. Rata somajului spune multe despre performantele unei economii, iar in cazul UE si despre discrepantele interregionale. In 2003, sase din cele 13 regiuni grecesti, noua din cele 19 regiuni spaniole, sapte din cele 21 de regiuni italiene, 12 din cele 41 de regiuni germane si doua din cele patru regiuni finlandeze aveau rate ale somajului de peste 10%, iar de atunci schimbarile nu au fost semnificative.
In destule cazuri, ratele inregistrate treceau de 15%, ca sa ajunga la peste 20% in sase regiuni (trei germane si trei din sudul Italiei). In acelasi timp, trei regiuni italiene din nord se aflau in topul zonelor europene cu cel mai mic numar de persoane fara loc de munca. Oricum, pe ansamblu, rata somajului in zona euro (adica fara a lua in calcul Polonia, Slovacia sau tarile baltice, unde somajul ajunge pana la 20%) era in luna martie de 8,1%, peste cea inregistrata in Romania (6,2%).
Prapastia dintre tari si regiuni se manifesta si in ceea ce priveste veniturile: in sudul Italiei, Spania, Grecia, Portugalia si o buna parte din Irlanda si Marea Britanie, veniturile medii pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumparare sunt undeva la jumatatea celor din Ile de France (Paris), Londra, Lombardia (Milano), Amsterdam sau Bavaria (M
