În linii mari, după cum arată site-ul NationalInterest.org, raportul nu aduce multe informații noi. Faptul că armata SUA s-a reorganizat pentru a duce războiul de constrainsurgență și că trebuie să se reinventeze pentru o concurență strategică e arhicunoscut. În ultimul deceniu, a devenit evident că China comunistă e un concurent maritim serios, cu perspectivă strategică și cu echipamente performante pentru a ataca bazele SUA și aliații ei din regiune.
Mesajul central al coautorilor USSC este că Statele Unite nu mai pot continua pe aceeași line, de a asigura doar ele securitatea comună și că trebuie să fie ajutate. De asemenea, americanii trebuie să susțină un „NATO asiatic”, invocând conceptul de bază care stă la baza Alianței Nord-Atlantice, și anume „apărarea colectivă”. Aliații și partenerii din Indo-Pacific trebuie să își asume partea din povara apărării, la fel cum europenii au ajutat la evitarea amenințării sovietice, consideră autorii raportului.
NI prezintă cele trei puncte pe care le propune raportul și care merită explorate: cultura, strategia și operațiunile și construirea și întreținerea alianțelor.
Cultura
„Într-o eră a bugetelor reduse și a multiplicării focarelor geopolitice, prioritizarea unei mari concurențe cu China înseamnă că forțele armate americane trebuie să reducă alte responsabilități globale”, susțin autorii raportului. Adăugând: „Liderii politici rămân însă ancorați în mentalitatea de superputere, considerând rolul Americii în lume de apărător al unei ordini liberale expansive”. Acționând ca unic custode al ordinii mondiale, America riscă eșecul. De aceea, dacă regiunea Indo-Pacificului este acum cel mai critic teatru geopolitic, s-ar putea ca instituțiile birocratice, liderii politici și strategii militari să fie nevoiți să renunțe la alte angajamente.
Strategia și operațiunile
Coautorii australieni nu cred că America ar fi devenit „un tigru de hârtie”. Are una dintre „cele mai mari și mai sofisticate forțe armate ale lumii; și va continua să facă față oricărei provocări militare a Chinei în Indo-Pacific.
Centrul de Studii din SUA insistă însă asupra faptului că încordarea pentru concurență strategică în Indo-Pacific, cu rivalul chinez, „nu va fi nici ușoară nici ieftină”. Dimpotrivă, va necesita schimbări majore ale structurii forțelor armatei SUA, ale poziționării regionale și ale conceptelor de operațiuni, dintre care doar unele sunt în curs de actualizare. De asemenea, astfel de măsuri ar putea avea costuri militare, economice și diplomatice serioase, dar care pot fi ușor de gestionat de către aliați.
Construirea alianțelor
Ceea ce Centrul de Studii al SUA descrie drept o curajoasă lume nouă în Indo-Pacific este în multe privințe o revenire la alianțele geopolitice. Autorii studiului spun că regula de aur care guvernează alianțele este aceea că aliatul care furnizează banii face regulile. Și, deja, guvernele francez și britanic au bătut toba în privința unei întoarceri în Asia, care să cuprindă, eventual, stabilirea de baze navale în Marea Chinei de Sud, unde pot rămâne portavioanele.
Dar, consideră ei, America trebuie să redescopere obiceiul umilinței strategice, după ce ani la rând a fost „tătucul” tuturor. Iar aliații din Indo-Pacific trebuie să aplice principiul „ajută-ne să te ajutăm”.
Chiar dacă apărarea lanțului insular funcționează, întăririle SUA trebuie să aibă acces în Pacificul de Vest pentru a prevala în timp de război.
