Ofertele de ajustare a sarcinii financiare, lansate în piaţă de mai multe bănci, demonstrează că pentru orice provocare socială există o soluţie comercială, iar cazurile avocaţilor care îşi exprimă public dezamăgirea asupra înţelegerilor amiabile dintre bănci şi clienţi sunt dovezi de rea credinţă a avocaţilor. Recunoaştem că, din cauza poziţiilor inflexibile ale băncilor din trecut, litigiile de acest gen au fost un motor de câştig nesperat şi nemeritat pentru aceşti avocaţi, dar observăm că schimbarea de abordare a băncilor creează frustrări serioase în rândul acelor avocaţi care pierd astfel o sursă de venit şi de vizibilitate, precizează BCR.

'Suntem însă cu adevărat surprinşi de apariţiile publice ale unora dintre aceşti avocaţi, care fac promisiuni înşelătoare referitoare la dobânzi nerealiste. Prin omisiune, clienţii sunt induşi în eroare – majoritatea proceselor au fost pierdute la instanţele de apel şi ICCJ* (rată de succes a băncii fiind în jur de 80%). Din păcate, în cazul unor astfel de profesionişti a intervenit o reală deformare profesională, din stimabili specialişti în Drept aceştia transformându-se în banali samsari de litigii. Tocmai din acest motiv, remarcăm lipsa orientării către soluţii mutual benefice şi inflamarea a conflictului cu orice preţ, inclusiv cu cel al unor neadevăruri crase (grosolonia unor afirmaţii mincinoase făcându-ne să luăm în considerare acţionarea în judecată a avocaţilor care le-au proferat). Singurul scop pare a fi acela de a profită financiar de pe urmă intermedierii litigiilor între consumatori şi bănci', susţin reprezentanţii Departamentului Juridic BCR.

BCR are o strategie de închidere amiabilă a litigiilor de peste doi ani de zile. Reacţia promptă a acestor avocaţi a fost aceea de a ne acuza de 'terorism contractual'. Nu credem că acesta este un termen corect care să descrie una dintre cele mai bune oferte din piaţă, subliniază reprezentanţii băncii.

'Majoritatea clienţilor au acceptat ofertele de reconciliere ale băncii, însă clienţii rămaşi în litigii a trebuit să plătească cheltuieli de judecată că urmare a pierderii proceselor. Considerăm că soluţia de bun simt pentru orice situaţie dificilă intervenită în relaţia contractuală este comercială nu litigioasă. Criză a fost un şoc atât pentru clienţi cât şi pentru instituţiile bancare; pe termen lung, însă ambii parteneri contractuali au realizat interesul comun de a păstra o relaţie bazată pe încredere şi beneficii reciproce. În această paradigmă şi cu obiectivul de a-şi fideliza clienţii pe termen lung, BCR oferă, începând cu luna septembrie 2015, clienţilor cu credite imobiliare şi celor cu garanţie ipotecară posibilitatea de a beneficia de o dobânda mai bună, echivalentă cu media pieţei în acest moment – 4,95% dobadă fixă pe 5 ani. Ulterior dobânda va fi calculată EURIBOR + 3%. Clienţii pot opta şi pentru o dobânda fixă pe 10 ani', arată comunicatul.

BCR precizează că instanţele de la toate nivelurile au dat câştig de cauza băncii în majoritatea acestor procese, pe baza unor argumentele juridice şi economice solide.

Banca arată că dosarele având că obiect acţiunile colective formulate împotriva BCR, au fost respinse că neîntemeiate atât în fond cât şi în apel la Curtea de Apel Bucureşti pe baza motivaţiilor următoare: – clienţii au avut posibilitatea să reflecteze asupra condiţiilor de creditare şi costurilor. – s-a constatat negocierea nivelului de dobânda, inclusiv asupra tipului de dobânda. – s-a constatat faptul că clauză de administrare şi cea privitoare la riscuri intră în costul total al creditului, pe care consumatorului s-a obligat să-l suporte. – evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi plata şi nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, singurul aspect de verificat fiind măsură în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

De asemenea, explică faptul că majoritatea absolută a cauzelor (care au vizat dobânda variabilă percepută de bancă) ajunse la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au soluţionat irevocabil în favoarea BCR, instanţa ajungând la concluzia că este incorectă constatarea identităţii între 'dobânda de referinţă variabilă' şi EURIBOR.

Experţii BCR precizează că instanţei nu îi este permis să treacă peste termenii conveniţi de părţi în contract, interpretând greşit actul de voinţă al părţilor sau atribuindu-i un alt înţeles.

'Judecătorul care soluţionează fondul trebuie să-l aplice în litera şi spiritul sau, neavând dreptul să-i dea alt înţeles, atunci când 'este sesizat un diferend în legătură cu un act juridic, indiferent dacă este unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare şi precise, iar toate clauzele din contractele supuse analizei sunt clare şi exprimă voinţă reală a părţilor care au convenit în privinţa modului de determinare a dobânzii variabile', arată aceştia.