Anul 1958, satul Zagna, judeţul Brăila. O familie de refugiaţi îşi aşteaptă al treilea copil în lagărul de concentrare. După două fete, mama, Alexandrina, se roagă să nască un băiat „cu stea în frunte“. Aşa îşi începe George Becali povestea, într-un interviu acordat revistei Capital.
Revista Capital continuă seria de interviuri dedicate femeilor, în special mamelor, din viaţa unor personalităţi din România. Gigi Becali a acceptat invitaţia publicaţiei noastre de a vorbi despre mama sa, despre copilărie şi relaţia pe care astăzi o are cu aceasta. „Mă ceartă mereu“, mărturiseşte omul de afaceri. Pe de altă parte, recunoaște că, la fel ca în copilărie, a rămas caldă şi iubitoare. A existat un singur lucru de la care familia lui nu a făcut rabat: de la corectitudine şi adevăr. „Era nenorocire dacă se întâmpla să mint“, mărturiseşte acesta.
Citeşte şi Dacian Cioloş, despre mama sa: Încă din copilărie a insistat să nu mint
Capital: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Gigi Becali: Copilăria mea o consider frumoasă, dar am trecut şi prin încercări. Pentru că eu am fost născut în lagărul de concentrare. Şi mama mea, când era însărcinată, se ruga să aibă un băiat. Părinţii mei aveau deja două fete şi cei din comunitate îi spuneau mamei că o să mai facă o fată şi o să îi mănânce ginerii averea. Că aşa e tradiţia la noi la machedoni, e important să ai băiat. Şi mama s-a rugat nouă luni de zile ca să aibă un băiat cu stea în frunte, îmi povestea ea. Şi m-a născut pe mine. Şi eu astăzi cred că m-a născut cu stea în frunte. Pentru că nu se poate să îi ofere Dumnezeu atât noroc şi avere unui om. Familia mea era una de refugiaţi. Tata s-a născut în Albania iar mama în Bulgaria. Făceau parte din aceeaşi comunitate. Au fost deportaţi în Dobrogea, apoi în Bucovina, apoi în Oltenia, de aici în Banat, iar din Banat în Bărăgan, respectiv la Brăila, acolo unde m-am născut eu, în lagărul de concentrare. La acea vreme, machedonii erau consideraţi un pericol pentru sistemul comunist şi nu aveau voie să locuiască la graniţe.
Capital: Asta înseamnă că ați fost tot timpul pe drumuri?
Gigi Becali: Părinţii mei locuiau la cort, exact ca ţiganii cu cortul. Aşa cum se plimbă ei, aşa ne plimbam şi noi. Stăteam doi trei ani într-un loc, apoi ne mutam. Mama, de exemplu, îmi povestea că făcea chirpici cu mine în braţe, alăptându-mă, ca să construiască o casă. Când am împlinit un an, părinţii mei s-au mutat aici, în Pipera.
Capital: Din ce mi-aţi povestit aţi fost un copil foarte dorit. Asta înseamnă că aţi fost alintatul casei?
Gigi Becali: Mama este o femeie foarte iubitoare. Şi a fost foarte blândă cu mine în copilărie. Nu m-a lovit niciodată. Era croitoreasă şi îmi croia cele mai frumoase haine. Toată familia îşi dădea viaţa pentru mine. De la tată, surori, mamă, bunică. Eram ca un înger pentru ei. Tata mi-a dat o singură dată o palmă pentru că am scăpat oile. S-a simţit foarte vinovat pentru că mi-a spart un dinte şi am plâns amândoi. Am decis atunci să nu îi spunem mamei ca să nu o supărăm. Erau şi lucruri pe care nu le tolerau. Nici mama nici tata nu erau de acord cu minciuna. Tata spunea că adevărul şi dreptatea sunt cele mai bune arme. Ţineau foarte mult ca lucrurile să fie corect făcute. Era nenorocire dacă se întâmpla să mint, dar nu se întâmpla.
Capital: Cum aţi crescut?
Gigi Becali: Am copilărit între salcâmi, porumb, grâu, oi. Am crescut prin livezi, între animale, şi m-am bucurat şi de flori, şi de fructele oferite de natură, am băut lapte direct din găleată şi am muls oile de la 12 ani. La 14-15 ani traversam singur cu oile, noaptea, pădurea Băneasa. Iar astăzi, mai mare bucurie simt când oile mele aduc pe lume miei, care costă 10 euro bucata, decât atunci când închei o afacere care îmi aduce trei milioane de euro. Cine înţelege acest lucru e om. Bucuria nu se măsoară în bani ci în satisfacţia conştiinţei, respectiv atunci când esti împăcat.
Capital: Ce amintiri fericite aveţi din copilărie?
Gigi Becali: L-am iubit atât de mult pe tatăl meu încât cele mai frumoase amintiri şi cele mai intense momente de bucurie pe care le-am trăit în copilărie sunt alături de el. A fost ca o icoană vie pentru mine. Tot ce ştiu am învăţat de la el. A murit de 27 de ani, însă, dacă îl visez noaptea, pentru mine e cea mai mare bucurie. Îmi făcea multe cadouri când deja eram adolescent. Când eram mic nu aveam jucării, deşi nu eram o familie săracă. Dar jucăriile mele erau în natură. Iar de la 12 ani am început să îl ajut la crescutul oilor. Trei ani mai târziu ajunsesem să fiu cel mai priceput la stână. Nu mă întrecea niciun cioban nici la tuns, nici la muls. Era tata tare bucuros.
Capital: La mama dumneavoastră cum v-aţi raportat?
Gigi Becali: Femeia e dătătoare de viaţă. De aceea, cea mai mare iubire şi cel mai mare respect le am pentru femei. Mama este cea care m-a ţinut în pântec nouă luni. Sunt bucată din ea. Când o doare ceva, mă rog la Dumnezeu să îi ia durerea şi să mi-o dea mie. Pe de altă parte, regula dată de Sfânta Scriptură, pe care eu am regăsit-o în relaţia dintre părinţii mei, este ca femeia să fie supusă bărbatului. Ca să înţelegi: noi, bărbaţii, ar trebui să fim pentru femei cum e Hristos pentru Biserică. Da! Dar trebuie să vă iubim cum Hristos a iubit Biserica. Asta fac eu. Şi pe mama, şi pe soţia mea, şi pe fetele mele le iubesc cum iubeşte Hristos Biserica şi mi-aş da viaţa pentru ele. Însă trebuie să fie supuse bărbatului. Aceasta e şi dinamica pe care am văzut-o şi între părinţii mei. Mama era de o frumuseţe răpitoare. Tata îi dădea şi luna de pe cer. Era un bărbat capabil şi muncitor.
Capital: Credinţa aţi învăţat-o de mic?
Gigi Becali: Bunica mea este cea care mă ducea duminica la biserică. Era o bisericuţă în Pipera, aproape de casă şi mergeam în fiecare duminică. Şi acum mă mai duc acolo şi-mi amintesc de acele momente. Mama a moştenit de la bunica credinţa în Dumnezeu. Şi vreau să transmit asta şi fetelor mele. Credinţa se transmite haric. Iar copiii copiază tot ce văd la părinţi.
Capital: Astăzi cum se raportează mama la dumneavoastră?
Gigi Becali: Mă ceartă toata ziua. Ba că n-am făcut bine, ba că de ce mă uit la televizor, ba să las politica, ba că cine ce a zis despre mine. Mă enervez câteodată, dar realizez imediat că e mama mea şi are 85 de ani şi îmi vrea binele şi atunci o iau în braţe.
Citeşte şi Dacian Cioloş, despre mama sa: Încă din copilărie a insistat să nu mint