Sinaiul, un loc sacru și plin de legende, a fost martor al istoriei umanității de-a lungul mileniilor. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, situată aici, a fost întemeiată în secolul al VI-lea, iar comunitatea Jebeliya a fost aleasă să protejeze acest loc sfânt.
De-a lungul timpului, aceste legături s-au transformat într-o colaborare profundă, demonstrând cum oameni din culturi diferite pot trăi și lucra împreună. Această poveste despre tribul Jebeliya ne invită să explorăm nu doar istoria lor, ci și modul în care viața lor cotidiană este influențată de mănăstire și de tradițiile pe care le păstrează cu mândrie.
Toamna în grădinile tribului Jebeliya
Toamna în Sinai, aproape de Sfânta Ecaterina, se desfășoară în Grădina Beduinilor, un loc cu o istorie bogată și plină de semnificație. Aceste livezi, care datează de aproape 2000 de ani, au fost martore ale vremurilor când Egiptul era o provincie a Imperiului Roman. Aici, mulți creștini, fugind de persecuție, au găsit adăpost în munții înalți ai Sinaiului, transformându-i în noua lor casă.
În acest peisaj dramatic trăiește tribul Jebeliya, cei mai vechi locuitori din zona Sinaiului de Sud, urmașii gărzilor trimise de împăratul Iustinian I în secolul al VI-lea pentru a proteja Mănăstirea Sfânta Ecaterina.
Tribul Jebeliya este împărțit în patru familii: descendenții lui Selim, ai lui Emb (sau Ouhembat), ai lui Hement și ai lui Ntzinti. Alte triburi din zonă includ tribul lui Said, împărțit în familiile Chef, Msala’am și Abu Zheri; tribul Alegkat, cu familiile Hampada, Sauada și Tselat; tribul Sualha, divizat în familiile Auarma, Mansour, Tytesat și Nauara din Mahanse; tribul Gkarasrie, compus din familiile Nassaire, Bantur, Hassanse și Haramse; și tribul Mizena, care cuprinde familiile Abu Sampha, Ameriyn, Dararma și Gsenat.
Viața cotidiană și tradițiile beduinilor
Jebeliya a avut multe probleme de-a lungul timpurilor, iar schimbările rapide le-au îngreunat viața. Tinerii au uitat să se ocupe de grădinărit, iar turismul nu a fost suficient pentru a-i ajuta să își completeze golurile financiare și de trai.
Călugării creștini, pe care i-au slujit, le-au arătat cum să cultive pământul într-un climat uscat. Astfel, Jebeliya s-au aclimatizat pe acest pământ ostil, învățând cum să optimizeze puținele resurse disponibile, cunoscând terenul la centimetru. Acești urmași ai valahilor venerau natura, fiind una cu ea.
O spunere beduină familiară în zonă avertizează: „Dacă ucizi un copac, ucizi un suflet.”
Au profitat de puțina ploaie care cade anual și au început să planteze copaci și livezi. Aceste mici livezi sunt terenuri împrejmuite cu ziduri rudimentare, menținând animalele în interiorul lor. De asemenea, au devenit ciobani ca strămoșii lor, ducându-și animalele spre zone cu vagă verdeață, care apar pe fundalul dezolant al nisipurilor și pietrelor brune.
Grădinile beduine ale tribului Jebeliya sunt numite karm
Grădinile beduine ale tribului Jebeliya, numite karm, sunt mici incinte cu pereți, îngrijite cu dragoste de ei. Recolta bogată din livezi nu doar că i-a ajutat să supraviețuiască, dar au învățat să depoziteze surplusul și, ulterior, să comercializeze aceste mărfuri valoroase cu alte triburi sau negustori de pe coastă.
Este bine de știut că ei sunt cei mai buni ghizi ai locurilor din Sinai, cunoscând zonele montane ca în palmă, iar printre ei, se află o româncă.
Astfel, recomand întotdeauna celor care se aventurează la Mănăstirea Sfânta Ecaterina sau în Canion, ori în orice activitate de drumeții sau escalade montane din zonă, să apeleze la beduinii acestui trib. Tribul Jebelyia, cunosc locurile ca în palmă și vă pot oferi momente unice și de neuitat, purtându-vă prin locuri pe care doar ei le străbat.
Legătura dintre beduini și călugări este una care durează de secole
Despre existența lor, există un manuscris la mănăstire, care vorbește despre fondarea acestui trib și menționează aducerea unor creștini de la Marea Neagră, din țara valahilor (bilad-al-Aflah). Unii cercetători consideră că acest manuscris a fost redactat în secolele XVII-XVIII. În secolul XVI, un călător ceh, pe nume Cristophe Harant, povestește despre acești beduini și face o afirmație surprinzătoare: „căpeteniile se numesc în limba lor capi.”
Mai există dovezi inclusiv în limba lor, care are câteva cuvinte din limba noastră.
Mănăstirea Sfânta Ecaterina a jucat un rol esențial în stabilizarea și menținerea păcii între aceste triburi de-a lungul secolelor. În timpul divergențelor, disputelor sau chiar războaielor, triburile au apelat la judecata justă a mănăstirii pentru soluționare. Aceasta era acceptată ca un element neutru, iar zona muntosului Sinai de Sud se considera că aparține jurisdicției spirituale a mănăstirii.
De multe ori, Mănăstirea a decis să cedeze semințiilor diverse proprietăți lăsate libere de pustnici, lăsând un paznic pentru anumite locuri istorice sau locuințe care aveau o mică capelă. Aceste locuri au devenit astăzi sanctuare importante în Sinai.
Mănăstirea a devenit parte integrantă a vieții beduinilor
Apropierea de biserică și moschee în cadrul mănăstirii este un simbol al acestui raport. În mod tradițional, beduinii au apelat la mănăstire pentru ajutor medical și medierea conflictelor. În antichitate, pâinea era distribuită beduinilor, iar această tradiție continuă și astăzi. În prezent, călugării și beduinii fac pâinea împreună într-o zi din fiecare săptămână, cea mai mare parte fiind distribuită beduinilor. Astfel, o tradiție străveche este menținută cu unele modificări recente.
Câțiva beduini sunt angajați de mănăstire în diverse sarcini. De exemplu, în 1971, când a izbucnit un incendiu la mănăstire, beduinii s-au repezit să-i sprijine pe călugări în stingerea incendiului, un alt exemplu de solidaritate și sprijin reciproc.
Acest legământ de cooperare și respect între Jebeliya și călugării mănăstirii subliniază o istorie comună și o identitate culturală profundă. Într-o lume în continuă schimbare, ei reușesc să păstreze tradiții vechi, să construiască legături de încredere și să contribuie la o comunitate armonioasă.
SURSA FOTO: Egypt Tours Portal
Mănăstirea a devenit parte integrantă a vieții beduinilor, care au grijă de ea și se bucură de respectul reciproc, datorită faptului că mănăstirea le-a respectat întotdeauna drepturile și a căutat soluții la diferitele dificultăți cu care s-au confruntat. Beduinii Jebeliya sunt iubitori de pace, politicoși, veseli, cumpătați și ospitalieri, în ciuda condițiilor dificile de viață.
Tribul Jeabeliya se trage din Dobrogea
Vizitatorii Sinaiului sunt adesea frapați de relațiile amabile și de încredere care există între călugări și beduini, puțini fiind cei care știu, că aceștia, au fost la rădăcinile lor, creștini.
Tribul Jeabeliya sunt descendenții a 200 de soldați romani aduși de împăratul Justinian în Egipt în secolul al VI-lea, din Dobrogea, din regiunea Mării Negre pentru a proteja mănăstirea Sfânta Ecaterina. Deși între timp s-au convertit la Islam, ei încă protejează Mănăstirea Sfânta Ecaterina și vorbesc despre rădăcinile lor românești.
Membrii comunității monahale sunt creștini, celibatari și vorbitori de greacă, în timp ce beduinii sunt musulmani, cu familii și vorbesc arabă.
În ciuda diferențelor de religie, limbă și cultură, există o reciprocitate uimitoare între călugări și beduini, ce se extinde dincolo de simplul respect, până la sprijin reciproc. Acesta este unul dintre mesajele Sinaiului: popoarele cu credințe și culturi diferite pot reuși să trăiască în armonie.
Ei consideră mănăstirea și Arhiepiscopul Sinaiului drept autoritatea administrativă și judiciară tradițională a tribului lor, fiind legați de mănăstire prin activitățile lor zilnice.
Tradiții și sărbători beduine
Beduinii care trăiesc în jurul Sfintei Mănăstiri sunt un popor nomad, iubitor de pace, curtenitor și cultivat. Familiile lor sunt patriarhale și se distinge prin respectul pe care copiii îl au față de părinți.
Femeile beduine sunt frumoase și poartă ornamente bogate. Ele țes covoare și au mare grijă de locuințele lor.
Bărbații se ocupă cu munca în afara casei, folosind cămilele drept animale de povară, deși influența lumii moderne a adus anumite schimbări în obiceiurile lor.
Sunt primitori și sărbătoresc diverse sărbători, în cinstea profetului Moise, a profetului Aaron, a Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Gheorghe și a Sfintei Ecaterina. În nunțile și înmormântările lor, păstrează tradiții care se extind până la obiceiurile creștine.
Adesea, ei aduc jertfe votive în împlinirea unui jurământ la sanctuarele Sfintei Ecaterina, ale Sfântului Gheorghe sau ale Sfinților Patruzeci de Mucenici.
În zilele de sărbătoare ale mănăstirii, aceștia îl vizitează pe Arhiepiscop și schimbă salutări cu ocazia sărbătorii, iar călugării, la rândul lor, îi vizitează în zilele lor de sărbătoare și sunt invitați la nunți și înmormântări.
Ca o încheiere
Tribul Jebeliya nu este doar un reprezentant al tradiției beduine, ci și un purtător al unei moșteniri românești unice în inima Sinaiului. Într-o regiune unde istoria se împletește cu mitologia, legăturile lor cu strămoșii romani adaugă o dimensiune fascinantă acestei comunități.
Muntele Sinai, cu vârfurile sale impunătoare și peisajul său de o frumusețe sălbatică, a fost mereu o destinație pentru călători și pelerini din întreaga lume, atrași nu doar de frumusețea sa naturală, ci și de semnificația spirituală profundă.
În acest cadru montan, unde natura și spiritualitatea se îmbină, Jebeliya își păstrează cu mândrie identitatea, oferind vizitatorilor o fereastră către o lume în care trecutul și prezentul coexistă armonios. Fiecare piatră și fiecare colț al acestor munți povestește despre călătorii și întâlniri care au avut loc de-a lungul secolelor, iar beduinii, cu tradițiile și ospitalitatea lor, continuă să fie parte integrantă a acestui mozaic istoric.
În concluzie, vizitând Sinaiul și interacționând cu tribul Jebeliya, nu doar că descoperim o comunitate fascinantă, dar ne conectăm și la un fir istoric mai larg, care traversează secole și culturi, îmbogățind experiența noastră de călătorie cu o profunzime și o semnificație inegalabile.
