Noul acord climatic dintre SUA și China, anunțat săptămâna aceasta, conține obișnuitele propuneri merituoase. Ambele țări își reiterează angajamentul de a lupta împotriva „crizei climatice” prin „cooperare între cele două părți și cu alte țări”. Dar chiar poate Occidentul să-și permită să creadă pe cuvânt Partidul Comunist Chinez (PCC)?
Judecând după activitățile Beijingului din Balcanii Occidentali, răspunsul este un „nu” răsunător. În Bosnia și Herțegovina, companiile energetice chineze de stat au construit patru centrale electrice cu cărbuni începând din 2010, iar alte patru sunt planificate – și posibile datorită Băncii Chineze de Dezvoltare, transmite The Spectator.
Influența Chinei este folosită pentru a contracara expansiunea UE
Ofensiva șarmului pornită de China prin proiectul Centură și Drum nu este vreun secret în Vest. Ce n-au priceput încă elitele politice europene este modul în care influența tot mai mare a Chinei în regiune este folosită pentru a contracara expansiunea UE. În decursul ultimului deceniu, băncile europene au încetat să mai investească în cărbune pentru a se conforma acordului de la Paris și efortului Comisiei Europene menit a face jumătate din Europa neutră din punct de vedere al carbonului până în 2030 [sic! 2050 – n.trad.]. Investitorii chinezi s-au grăbit imediat să umple acest vid, vizând țările mai sărace din Balcani care aspiră să adere la UE.
UE afirmă explicit că, pentru a se atinge neutralitatea carbonică până în 2050, statele membre nu mai trebuie să construiască nici o centrală pe cărbune. Țări precum Serbia și Bosnia și Herțegovina, care construiesc de o vreme centrale pe cărbune în colaborare cu companii chineze de stat, e foarte probabil să-și fi compromis călătoria către aderarea la UE. Sunt vizate însă și state membre UE. Dacă Beijingul va reuși să-și ducă la capăt intenția de a construi o termocentrală pe cărbune de 1 miliard de euro în România, va putea controla 15% din rezerva de energie a României.
După ce Comisia a semnat noul Acord Cuprinzător de Investiții cu China, acum îi este dificil să obiecteze la asemenea proiecte, în ciuda faptului că multe dintre ele violează legislația UE, care interzice subvenționarea de către stat a centralelor electrice pe cărbune. Sărind în pat cu PCC, UE și-a subminat considerabil orice pârghie de influență va fi avut asupra Chinei în domeniul mediului.
Nu toată lumea din Europa de Est se bucură de creșterea influenței chineze
Polonia a clarificat încotro își direcționează loialitatea, intrând într-un acord pentru mai multă asistență militară din partea SUA la sfârșitul mandatului lui Donald Trump. Guvernul polonez s-a străduit din răsputeri să-i explice Comisiei că nu trebuie să intre în acordul cu China fără susținerea „aliaților transatlantici”. Dorea mult să încetinească acel proces pentru a-și proteja propriile relații cu Washingtonul. Dar Comisia a mers mai departe cu acordul fără a ține cont.
Ce este interesant este viteza cu care țări în mod istoric circumspecte la comunism au primit cu brațele deschise influența comuniștilor chinezi atunci când ei le-au oferit investiții. Pe hârtie, cu greu ar putea părea o potrivire diplomatică evidentă. Dar pe măsură ce UE înalță ștacheta în privința climei, ea riscă totodată să-și înstrăineze potențiali membri mai săraci care au îmbrățișat strategia Centură și Drum a Chinei în schimbul unor elemente-cheie de infrastructură. Uniunea Europeană ar putea descoperi curând că va fi forțată să aleagă între expansiunea politică și idealismul ecologic.
Cât despre China, faptele vorbesc mult mai limpede decât vorbele: ea poate spune că e angajată în privința cooperării cu alte țări pentru a combate criza climatică, dar din comportamentul ei în Europa de Est rezultă clar că își va încălca acest gen de angajamente pentru a-și extinde influența pe glob.