Belarus provoacă o tragedie la frontieră. UE trebuie să acționeze pentru a-și apăra valorile și a-i proteja pe cei vulnerabili
Gardieni belaruși pot fi văzuți în filmări escortând oameni provenind preponderent din Orientul Mijlociu către gardurile de la granița poloneză. Varșovia acuză Minskul că împinge oamenii peste frontieră și refuză să-i primească; nici Belarus nu mai vrea să-i ia înapoi. Mii de oameni vulnerabili se află acum la frontieră. Cu temperaturile în cădere liberă, multe vieți sunt în joc, conform ft.com
Obiectivul general al lui Lukașenko e limpede, și e calibrat inteligent: lărgirea fisurilor din UE. Polonia e una dintre cele câteva țări UE care au respins „cotele” de imigranți în cursul migrației în masă din Siria și Orientul Mijlociu din 2015. Acum e prinsă într-o luptă tot mai aprigă cu UE pe tema statului de drept. Guvernul ei naționalist-conservator a refuzat public ajutorul forței de grăniceri a UE, Frontex, pentru criza actuală. Un fost ministru al guvernului condus de PiS a acuzat UE că „face presiuni pentru a prelua controlul asupra granițelor noastre”.
Cele mai presante priorități sunt acum împiedicarea unui dezastru în zona de frontieră
Cele mai presante priorități sunt acum împiedicarea unui dezastru în zona de frontieră și conservarea unității UE. Aceste două obiective sunt interdependente. UE ar trebui să clarifice pe canale deopotrivă publice și private că e gata să ajute la procesarea și adăpostirea emigranților, la strămutarea celor eligibili pentru azil și la repatrierea celorlalți. Nici Bruxelles-ul și nici Varșovia nu vor să fie văzute ca cedând șantajului. Însă guvernul polonez, care se laudă cu valorile lui creștine, ar trebui să-și facă un principiu călăuzitor din protejarea vieții umane, să accepte ajutorul UE și, dată fiind situația de criză, să le permită celor blocați la graniță să intre pe teritoriul său.
Următorul imperativ ar fi însă ca instituțiile și capitalele UE să-și întețească eforturile de a stăvili cât mai repede cu putință fluxul de oameni disperați ademeniți de minciunile Minskului. A-i împiedica pe emigranți să ajungă într-o țară central-europeană fără ieșire la mare nici nu ar trebui să fie dificil, însă măsurile adoptate până acum s-au dovedit clar a fi inadecvate.
Diplomații UE trebuie să preseze țările de origine precum Irakul să-i prindă pe traficanții de oameni și să oprească zborurile cu emigranți înspre Minsk – explicând că siguranța acestora nu poate fi garantată și că mulți dintre ei vor fi oricum repatriați. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat că UE va sancționa „companiile aeriene ale unor state terțe” care transportă emigranți în Belarus; sancțiunile ar trebui extinse și la zborurile charter și la companiile care închiriază avioane.
În capitalele occidentale există îngrijorarea că întâlnirile dintre demnitari belaruși și omologi din Asia Centrală sunt menite a deschide un nou front prin atragerea celor care fug de catastrofa umanitară din Afganistan. Din acest motiv e cu atât mai important ca UE să fie dispusă să accepte un număr credibil de refugiați afgani – evitând astfel ca ei să fie dirijați spre Belarus doar pentru a fi exploatați.
În fine, UE ar trebui să clarifice că stratagemele lui Lukașenko vor duce nu la o atenuare, ci la o înăsprire a sancțiunilor impuse regimului acestuia pentru atacurile lui împotriva democrației din Belarus. UE a sancționat deja demnitari belaruși și compania aviatică națională Belavia; ar trebui să fie pregătită să impună noi restricții asupra exporturilor profitabile ale Belarusului, precum produsele petroliere și potasiul, chiar și dacă ele ar afecta interesele economice ale UE. Și, mai presus de toate, UE și statele ei membre trebuie să-și apere valorile – prin aceea că nu se vor coborî la același nivel de indiferență față de suferința umană de la frontierele lor pe care-l denotă regimul de la Minsk.
