Ceaiul de busuioc este un adevărat elixir al tinereții

Puțină lume știe că există o plantă care poate trata peste 40 de afecțiuni. Și nu doar atât. Este un izvor de sănătate și de vigoare. Busuiocul, pentru că despre el vorbim, întărește sistemul imunitar, reglează funcțiile glandelor endocrine și metabolismul celular, tonifiind întregul organism. Putem să consumăm ceai de busuioc pentru acțiunea energizantă și antidepresivă.

Busuiocul macerat la rece este recomandat pentru prevenirea îmbătrânirii premature și menținerea tinereții. Se țin cure de minim 2 luni pe an sau în consum constant. Se pot consuma 2-4 căni de ceai de busuioc pe zi, susțin specialiștii. Infuzia de busuioc este de folos și pentru refacerea stomacului după o masă copioasă.

Consumată zilnic, infuzia ajută la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric și colitelor de fermentație.

Infuzia se prepară astfel: se toarnă o cană de apă clocotită peste o linguriță de plantă uscată și mărunțită. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat 15 minute apoi care se strecoară. Ceaiul se bea cald, neîndulcit sau îndulcit cu un vârf de linguriță de miere de albine.

Infuzia din frunze și flori de busuioc se mai recomandă în caz de crampe abdominale, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă și răceală. Pentru tratarea durerilor în gât, nu se consumă băutură fierbinte deoarece irită și mai tare gâtul și întârzie vindecarea.

Era folosit încă din antichitate

Folosit încă din antichitate de Plinius cel Bătrân, siropul de busuioc este, în acest moment, unul dintre cele mai bune dezinfectante la nivelul intestinelor. Asta, în timp ce sucul din busuioc proaspăt, picurat în urechi, este un remediu garantat pentru a combate durerea. Pentru a scăpa rapid de durerile de cap sau de spasmele gastrice, puneţi cinci, şase picături de esenţă de busuioc pe o bucată de zahăr cubic. Efectul este uimitor.

Tot împotriva durerilor de cap se pot utiliza cataplasmele din frunze proaspete de busuioc, zdrobite ulterior, ce se aplică pe frunte. Aceleaşi cataplasme sunt remediul ideal împotriva mâncărimii provocate de înţepăturile de insecte. Se fricţionează locul cu frunzele de busuioc până la dispariţia senzaţiei de mâncărime.

Pentru tratarea oricărei afecţiuni a pielii, specialiştii recomandă alifia de busuioc. Se pune la fiert o mână de busuioc într-o jumătate de kilogram de untură proaspătă. Se lasă la răcit şi a doua zi se încălzeşte iar, pentru a se putea strecura. Se amestecă apoi untura strecurată cu o lingură cu ceară de albine topită şi două linguri cu miere de albine. Se omogenizează bine amestecul. Efectele sunt uimitoare.

Ceaiul de busuioc era folosit ca leac înca din timpul fenicienilor care ii atribuiau proprietati magice multiple. La noi planta a sosit cu o incarcatura magica din timpul dacilor, deoarece acestia apreciau foarte mult mirosul si proprietatile sale. Zalmoxis i-a instruit pe geto-daci in medicina. Discipolii sai sunt mentionati de Platon care relateaza conceptia zalmoxiana „nu poti sa vindeci trupul fara a tine seama de suflet”.
Busuiocul pare sa fi fost si el printre leacurile lui Zalmoxe intrucat, asa cum indica si datinile de Boboteaza, dupa crestinarea populatiei nord-dunarene romanii l-au folosit pentru sfintirea locurilor si alungarea necuratului.