Petrol, mult petrol, de asta are nevoie Serbia. Cu acest mesaj in minte au aterizat la Bucuresti 40 de oameni de afaceri romani, care au sondat, la mijlocul lunii trecute, piata iugoslava, in speranta obtinerii unor contracte de export. Propriu-zis, nu petrol – pentru ca sarbilor nu le-au mai ramas rafinarii in care sa-l prelucreze – ci benzina, motorina si pacura. „Partea iugoslava a solicitat, in regim de urgenta, livrarea unei cantitati de 300.000 tone produse petroliere (circa 50 milioane dolari), necesare pentru campania agricola, consumul industrial, transportul de marfuri si de persoane”, se spune in comunicatul oficial al Grupului de Actiune pentru Reconstructia Balcanica, difuzat la revenirea delegatiei romane din Iugoslavia. Cantitatea mentionata este cu putin sub totalul stocurilor de carburanti aflate in depozitele rafinariilor romanesti la inceputul verii – 342.000 tone benzina, motorina si pacura.
Afacerea ar fi imediata, daca Executivul de la Bucuresti nu s-ar incapatana sa mentina embargoul petrolier instituit de Uniunea Europeana impotriva Serbiei. Sprijinul acordat bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei si ralierea la embargo au adus autoritatilor romane mesaje de multumire din partea Occidentului, iar firmelor autohtone – pierderi de aproape un miliard de dolari, dupa estimari oficiale.
Guvernele celorlalte state din sud-estul Europei au renuntat unilateral la interzicerea exporturilor de produse petroliere in Serbia, asumandu-si riscul de a ramane fara felicitari din partea oficialilor NATO si UE.
Restrictiile impuse companiilor occidentale lasa piata iugoslava a produselor petroliere la dispozitia firmelor din statele care au ridicat embargoul. Bulgarii si ucrainenii n-au intarziat sa profite de situatie, fiind limpede ca, din momentul in care UE va renunta la sanctiunile asupra Belgradului, oferta de combustibili si de carburanti pe piata Iugoslaviei va creste spectaculos.
Companiile bulgare si ucrainene sunt, in aceasta perioada, principalele surse de aprovizionare, cu produse petroliere, a Iugoslaviei. Nici firmele romanesti nu au ramas cu totul in afara jocului. O parte din carburantii si combustibilii livrati sarbilor provine din Romania. Pentru a ajunge pe piata iugoslava, aceste produse trebuie sa treaca insa printr-un intermediar strain. Petrolistii romani trebuie sa accepte sa imparta preturile bune de pe piata iugoslava cu firme din vecini. Bulgarii sunt favoriti, in principal, datorita apropierii geografice de Serbia. „Exportul de produse petroliere romanesti catre Bulgaria a crescut semnificativ in ultimele 30 de zile”, ne-a declarat directorul unei rafinarii din Romania.
Procedeul la care recurg firmele romanesti este perfect legal; in acte, marfurile nu sunt destinate unei tari aflate sub embargo, si asta e tot ceea ce conteaza pentru autoritatile vamale. Incasarea contravalorii exportului este lipsita de riscuri importante atat timp cat plata se face in avans sau prin deschiderea, de catre intermediarul strain, a unui acreditiv confirmat de banca furnizorului roman. Dezavantajul major al filierei straine este ca pretul primit nu atinge valoarea pe care sunt dispusi s-o plateasca sarbii. Chiar si asa sistemul functioneaza.
Oficialii Ministerului roman al Afacerilor Externe (MAE) au afirmat raspicat, in mai multe randuri, ca Romania nu va ridica unilateral embargoul petrolier asupra Iugoslaviei. Bucurestiul asteapta ca Uniunea Europeana sa renunte la aceasta sanctiune, iar UE si SUA asteapta ca presedintele Milosevici sa fie inlaturat. Comunicatele standard ale MAE vorbesc despre „continuarea/ intensificarea demersurilor Romaniei pe langa UE pentru ridicarea embargoului”.
Aceste mesaje nu mai produc insa nici un fel de emotii companiilor romanesti interesate. O data cu articularea filierei bulgare (expresie generica pentru transferul de produse petroliere prin intermediari straini), tonul oamenilor de afaceri romani s-a indulcit considerabil. De la amenintari cu tribunalul la adresa Guvernului, acestia se rezuma, in ultima vreme, la declaratii calme de genul „embargoul petrolier asupra Iugoslaviei este principalul obstacol in normalizarea comertului bilateral”.
Daca firmele romanesti au gasit o cale de a nu mai pierde, in continuare, mari sume din cauza embargoului, bulgarii si ucrainenii au gasit o cale de a castiga de pe urma embargoului. Diferenta este de cateva milioane de dolari.