Dupa istoricul grec Herodot, egiptenii au fost primii care au produs berea adevarata. Dar Herodot nu stia mare lucru despre indieni si chinezi carora, alti istorici din vechime, le atribuie paternitatea bauturii. Scrierilor antice li se adauga descoperirile arheologice contemporane. Acestea au scos la lumina zilei faptul ca sumerienii si mesopotamienii cunosteau reteta berii si o produceau inca din mileniul al III-lea inaintea erei noastre. Cu patru mii de ani in urma, la scurt timp dupa ce sumerienii au inventat scrierea cuneiforma, au inscriptionat pentru eternitate instructiuni detaliate si sofisticate de fabricare a berii, mentionand, totodata, ca reteta nu le apartine. In anul 1990, Fritz Maztag, proprietarul fabricii de bere Anchor Steam, a incercat si a reusit sa produca bere folosind aceleasi metode si ingrediente ca vechii sumerieni. A demonstrat astfel ca berea se impleteste cu evolutia civilizatiei. Cum a fost descoperita berea este iarasi destul de incert. Arheologii si istoricii sunt de acord ca prima cereala cultivata de oameni a fost orzul, dar cand vine vorba despre intrebuintarea ce i s-a dat la inceputuri, apar dispute. Unii sustin ca painea, altii ca berea ar fi iesit, cu mii de ani in urma, din mainile oamenilor. Asupra unui singur fapt sunt de acord. Berea a aparut din intamplare. Fermentatia accidentala este mai lesne de imaginat ca fiind posibila, decat coacerea painii.
Japonezii au lasat
nationalismul deoparte

Denumirea berii este la fel de nesigura ca si originile. Englezii clameaza drepturi de autor, sustinand ca originile sunt „bere” sau „beere”, denumirile vechi ale plantei din care se fabrica. O alta posibilitate ar fi cea ca numele de „bere” sa provina din latinescul „bibere”, care inseamna „a bea”.
Cu toate ca prima mentiune dateaza din 1724, berea a fost „adoptata” de japonezii de rand in timpul dinastiei Meiji (1868-1912), o data cu deschiderea spre cultura occidentala. Se spune ca prima fabrica de bere infiintata in Tara Soarelui Rasare a apartinut unui american.
A urmat apoi una japoneza, Sapporo, fondata in 1987. Bautura, privita la inceput cu rezerva, a fost rapid acceptata, iar producatorii au intrat
intr-o concurenta acerba. Sapporo si-a schimbat numele in Dai Nippon, fiind, pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cea mai puternica fabrica de bere. A fost apoi devansata de compania Kirin, urmasa a celei fondate de producatorul american. Kirin ajunsese sa detina, imediat dupa razboi, circa 50% din piata. Compania concurenta Dai Nippon s-a divizat in Sapporo si Asahi, firme care impreuna cu Kirin si Suntory au cartelat piata berii.
Tentativele altor companii de a-si plasa produsele in randul preferintelor bautorilor de bere japonezi, aflati pe locul patru in lume, cu un consum de peste sapte milioane kilolitri anual, au putine sanse de reusita. Investitia initiala este extrem de mare, iar crearea unui sistem national de distributie foarte costisitoare.
Nemtii nu fac rabat la lege, cu secolele
Berea nemteasca se fabrica in sute de sortimente. Peste 1.200 de companii producatoare se bat pe gusturile consumatorilor. Fiecare are retetele ei de fabricatie, pazite cu strasnicie. Investitii colosale sunt facute in publicitate, minti stralucite gandesc fel de fel de strategii de introducere si pozitionare pe piata. Producatorii vor ca marcile lor sa fie unice in preferintele bautorilor de bere, vor sa fie cat mai diferiti de competitorii lor. Un singur lucru au in comun toate aceste companii: respecta o lege veche de 483 de ani. Este vorba de faimoasa „Reinheitsgebot”. „Legea puritatii alimentelor si bauturilor”. A fost adoptata de Ducele Wilhelm al IV-lea, in 1516, si de atunci este respectata cu sfintenie. Legea stipuleaza ca singurele ingrediente din berea nemteasca sunt hameiul, maltul si apa. Berile produse in alte tari, cum ar fi cea americana, au in compozitie aditivi ce-i schimba gustul, inacceptabil pentru cei care prefera produsele germane. De aceea, berarii nemti scriu pe etichetele sticlelor ca respecta „Reinheitsgebot”.
Amerindienii au toastat in cinstea intalnirii cu colonistii lui Cristofor Columb cu bere de porumb. Aztecii si mayasii stiau si ei sa o prepare, cu secole inainte de venirea celor care, mai tarziu, aveau sa le aduca pieirea. Legendele despre bere au vechimea colonizarii Americii. Se spune ca unul dintre primele mari convoaie de colonisti nu si-a mai continuat drumul spre Virginia, asa cum fusese planuit, si s-a oprit in locul ce avea sa devina orasul Boston, pentru ca nu mai avea bere. Au fondat astfel una dintre cele mai prospere asezari din SUA. Pentru americani, marcile nationale sunt cele mai iubite. 95% din berea consumata este de provenienta autohtona, iar 80% este fabricata de cinci mari companii: Anheuser-Busch (Budweiser), Miller, Coors, G. Heilman si Pabst. Primele doua sunt si lideri mondiali in productia de bere, fiind urmate de Heinecken (Olanda), South African Breweries, Brahama (Brazilia), Bond (Australia), Carlsberg (Danemarca) si Kirin (Japonia).