Este o băutură populară, consumată în cantități industriale la mari evenimente și apreciată mai ales în zilele toride de vară. Ne-am obișnuit să-i bagatelizăm însă calitățile sau să o lăudăm doar când e rece și ieftină.
Berea este o băutură cu standarde de calitate și cu un proces elaborat de fabricare, iar diversitatea tipurilor de bere produse în întreaga lume este limitată doar de ignoranța noastră. Ca și în cazul vinului sau a whiskyului, condițiile geo-climaterice, măiestria producătorului și ingredientele folosite la crearea berii influențează în mod decisiv aroma și savoarea produsului final. În ultimele decenii consumul de bere a crescut enorm, lucru care a dus la simplificarea procesului de producție dar și a rețetelor, evident în defavoarea calității. În tot acest timp, numărul fabricilor care produc după vechile rețete și practici a scăzut, dar în ultimii ani numărul producătorilor pasionați și a consumatorilor de bere “de casă” este în continuă creștere.
Termenul de “craft beer” sau "bere de casă" a fost inventat de americani în anii ’70 pentru a denumi berea vândută de producătorii relativ mici, independenți, care prepară berea după metode și standarde de calitate tradiționale. Între timp termenul s-a extins în întreaga lume și este folosit de toți producătorii mici care împărtășesc aceste valori.
Astăzi se vorbește tot mai mult despre fenomenul “craft beer”, care a generat un nou segment de piață și a creat și o filosofie a degustătorului de bere, asemănătoare celei pe care o întâlneam până acum doar la vin sau la licorile foarte fine. Iar această realitate este inspirată de paleta tot mai largă de arome ale ingredientelor folosite. Aroma malțului poate avea note de grâu sau porumb la lagerurile americane sau de cafea proaspăt râșnită și ciocolată neagră la berile stout. Hameiul poate avea note de citrice, de flori sau de ierburi, iar drojdia poate contribui și ea cu arome fructate sau sulfuroase. Experiența degustării este împlinită de corpul berii și modul în care îi percepem textura de la prima înghițitură până la post-gust.
Tipuri de bere
Berea de tip Ale sau de fermentare înaltă
Fermentarea înaltă durează de la 3 la 8 zile, la o temperatură între 18 și 25 de grade. Permite obținerea unor beri cu o concentrație mare de alcool și cu acciditate medie spre mică. Cele mai cunoscute beri de tip ale sunt:
Berea trapistă sau Abbey Ale – bere destul de tare, fructata și cu o textură ușor uleioasă
Pale Ale – bere amăruie, ceva mai acidulată, cu corp mediu și culoare ușor roșiatică (în ciuda numelui)
Porter – o bere de culoare cafenie, cu aromă de ciocolată, un pic amăruie
Stout – fratele mai mare și mai negru al lui Porter
Berea de tip Lager sau de fermentare joasă
În acest caz fermentația durează între 7 și 10 zile la o temperatură între 10 și 15 grade. Drojdia produce mai puțin alcool. Cele mai cunoscute beri lager sunt:
Bock – o bere tare, brună, ușor dulceagă. Un doppelbock este de două ori mai tare
Pilsnener – berea blondă prin excelență, cu gust vioi și arome fresh de flori și ierburi
Schwarzbier – bere neagră asemănătoare cu stout, însă cu mai puțin corp și ceva mai amăruie
Berea de fermentare spontană
Folosită mai ales în Belgia, fermentarea spontană nu presupune adaos de drojdie. Cea mai cunoscută bere obținută astfel este berea lambic.
Vinuri bune și băuturi fine, sfaturi utile și rețete de cocktailuri puteți găsi pe
