Capital: Care a fost prima dumneavoastra reactie atunci cand vi s-a transmis ca urmeaza sa lucrati in Romania?
Moscheni: Nu a fost chiar atat de dramatic pe cat va inchipuiti. Era mai degraba vorba de a veni intr-o tara unde mentalitatile erau complet diferite, iar valorile spirituale putin diferite de cele ale tarilor occidentale. Pentru mine nu conta daca urma sa merg in Africa, Mexic sau Romania. Important era sa reusesc sa ma integrez in societatea respectiva. Nu stiam nici daca romanii sunt vorbitori de limba franceza sau engleza sau daca va trebui sa angajez un traducator pentru relatia cu angajatii romani
Capital: Exista o comunitate franceza in Bucuresti?
Moscheni: Nu cred ca putem vorbi despre o comunitate, pentru ca, cel putin din cate stiu eu sunt cel mult 100 de francezi in Bucuresti. Exista insa, in cercul nostru de prieteni din Romania, foarte multi romani care cunosc foarte bine Franta. Si asta din toate punctele de vedere. Am cunoscut romani care chiar daca nu vizitasera niciodata Franta stiau mai multe despre aceasta tara decat un francez.
Capital: Va mai amintiti cum a fost prima zi de lucru la MobilRom?
Moscheni: A fost ingrozitoare. Am venit in Romania in perioada de iarna, undeva la sfarsitul lunii noiembrie 1997. La noi in companie exista in acel moment un haos total. In momentul lansarii serviciului de telefonie mobila din Romania, France Telecom estimase ca pana la sfarsitul anului vor exista putin peste 10.000 de abonati. Planurile noastre au fost date peste cap de faptul ca dupa cinci luni atinsesem deja suta de mii de utilizatori. Asadar, la nivelul intregii companii, exista o confuzie totala.
Capital: Putem vorbi despre Bucuresti ca despre Micul Paris?
Moscheni: Da, dar cu conditia sa ne intoarcem in urma cu 50 de ani. Am avut posibilitatea sa privesc mai multe fotografii care prezentau capitala Romaniei in perioada interbelica. Ei bine, cred ca diferenta este evidenta. Am vazut acolo parcuri, case frumoase, cu gradini pline de verdeata. Din nefericire, aproape nimic din ce am vazut acolo nu mai poate fi admirat astazi in Bucuresti.
Capital: In ultimii patru ani petrecuti in Romania ati cunoscut foarte muti
oameni de afaceri romani. Ce parere aveti despre acestia?
Moscheni: Din punctul meu de vedere, exista doua tipuri de oameni de afaceri in Romania. Cei traditionali, care au venit de undeva din 1990 pe de o parte si noua categorie de oameni de afaceri tineri, de cealalta parte. Cred ca ultima categorie se potriveste foarte bine tipului omului de afaceri occidental. Am mai observat ca acestia vin in marea lor parte din Transilvania. Sunt foarte bine organizati, onesti, dar, mai mult decat atat, stiu ce inseamna cuvantul dat intr-o afacere. De cealalta parte, gasim oamenii de afaceri traditionali care s-au inchis intr-un castel fara lumina si aer si la care se poate ajunge foarte greu. Sunt foarte complicati, plini de aere de tip oriental sau latin. Ei au in continuare probleme cu schimbarea mentalitatii.
Capital: Va plac bancurile cu blonde?
Moscheni: Daca faceti aluzie la campania unuia dintre competitorii nostri cred ca lucrurile sunt comentabile. Si in Franta exista bancuri cu blonde. Important este felul in care transmiti mesajul unei campanii publicitare. Mai cred ca femeile din Romania ar trebui sa ocupe mai multe posturi de conducere.
Capital: Ati angajat vreodata o femeie pentru simplul motiv ca era frumoasa?
Moscheni: Nu pot sa imi aduc aminte in acest moment. Dar, daca a
existat o femeie si frumoasa si desteapta, cu siguranta cred ca am angajat-o. Depinde despre ce post vorbim.
Capital: Unde ati petrecut ultima vacanta de vara?
Moscheni: In august, timp de zece zile am fost in Indonezia cu familia. Dar daca doriti sa ma intrebati care este locul la care tin cel mai mult am sa va raspund imediat: Corsica. Poate si pentru ca sotia mea se trage de acolo. Cred ca, in momentul in care va trebui sa ma retrag din afaceri, o sa ma stabilesc in aceasta parte a Italiei. Acolo oamenii sunt foarte fericiti ca traiesc, nimic nu este artificial, cum se intampla in Franta, de exemplu.
Capital: A trebuit sa dati vreodata spaga?
Moscheni: Am avut intr-adevar o experienta interesanta cu un politist roman care era ferm convins ca nu cunosc regulile de circulatie din Romania si ca ar fi pacat sa raman fara permisul de conducere.
Capital: Vedeti in presedintele MobiFon un dusman care trebuie ocolit?
Moscheni: Nu cred ca se poate pune problema in acest fel. Intre mine si domnul Ted Lattimore exista o mai degraba o competitie cu strategii diferite de piata. Obisnuim sa dicutam uneori. L-am sunat chiar cu o saptamana in urma pentru a-i transmite ca prin ultima oferta lansata pe piata, nu a facut decat sa creeze o situatie de dumping si ca MobilRom va scoate pe piata o oferta mult mai buna decat a dansului, care sa stabilizeze piata.
Capital: Este salariul dumneavoastra suficient de mare astfel incat sa va puteti permite orice?
Moscheni: Nu am atat de multi bani pe cat isi inchipuie cineva. France Telecom nu este o companie americana, asa ca salariile noastre sunt la nivelul european. In Franta, conduc in continuare masina pe care am cumparat-o in urma cu 20 de ani si locuim in aceeasi casa pe care o avem de 10 ani.
Carte de vizita
Bernard Moscheni spune ca intelege foarte bine Romania mai ales datorita faptului ca inainte de a veni la Bucuresti a lucrat pentru divizii al France Telecom din Italia si Mexic. Casatorit cu o italianca din Corsica, Moscheni este un impatimit al muzicii clasice, dar si al sporturilor extreme. „daca ar fi sa regret ceva in viata regret ca nu mai am timp sa zbor cu parapanta sau sa pescuiesc”, spune Moscheni. De asemenea, directorul general al MobilRom nu poate sa uite ca in tinerete obisnuia sa scrie poezii si eseuri, lucruri de care nu mai are timp in momentul de fata. Moscheni doreste sa le transmita angajatilor de la MobilRom ca in companie el este Bernard si „nu domnul director din Franta care s-a inchis undeva la primul etaj al companiei”. „Oricat de uzuala este aceasta expresie, subordonatii mei trebuie sa inteleaga insa ca nimeni nu este de neinlocuit intr-o companie”.
