Șeful diplomației chineze, Yang Wi, este așteptat zilele următoare la Teheran. O vizită despre care se spune deja că va avea consecințe asupra noii administrații Biden, mai ales după discuțiile tensionate Beijing-Washington, de la Anchorage, potrivit publicației NationalInterest.

Discuțiile din Iran vor fi, fără îndoială, mult mai cordiale și mai productive decât ce s-a întâmplat la Anchorage, deoarece Beijingul și Teheranul pot face multe afaceri dacă Statele Unite se fac că nu văd.

Este clar că Beijingul a concluzionat că nu va exista nicio repercursiune semnificativă asupra unei relații comerciale mai evidente între China și Republica Islamică.

Nu există niciun indiciu că Iranul ar fi fost pe ordinea de zi în Anchorage, decât în ​​legătură cu prioritatea administrației Biden: noi negocieri privind acordul nuclear cu Teheranul.

China are în mod clar priorități diferite pe care le va urmări, pe fondul slăbiciunii crescânde a SUA în epoca Biden și a forței tot moi mari a Chinei, așa cum consideră Beijingul.

În timpul administrației Trump, RPC a calculat că, deși energia iraniană ieftină ar putea fi o chestie bună, nu există termen de comparație între a face afaceri cu un Iran violent și a face afaceri cu America. Beijingul nu ar fi riscat pedeapse economice pe care și le-ar fi atras după un acord cu Iranul.

Cererea scăzută a chinezilor pentru petrolul iranian a reprezentat o frustrare majoră pentru Teheran chiar înainte de pandemie și a durat până la sfârșitul anului 2020. Dar situația pare să se fi schimbat acum.

Ca cel mai mare importator de energie din lume, China a devenit îngrijorată de diferența dintre vulnerabilitatea energetică și poziția energetică dominantă a SUA, care este unul dintre cei trei mari producători globali, împreună cu Arabia Saudită și Rusia.

Cu toate acestea, dacă SUA nu mai aplică riguros sancțiunile, excesul de petrol al Iranului va deveni o sursă atractivă. Iar China poate pregăti Republica Islamică să funcționeze ca propria sa benzinărie, fără nicio impunitate.

În timp ce urmărirea tancurilor petroliere iraniene ”fantomă” este dificilă, există informații că exporturile către China s-ar fi putut dubla în februarie. Și chiar s-ar fi triplat, până la un milion de barili pe zi, în această lună.

Pentru Teheran, această creștere semnificativă a exporturilor către China este un soi de intervenție economică Deus ex Machina, care va permite Iranului să reziste la presiunile Washington-ului înainte de a fi de acord cu noi negocieri privind programul nuclear.

Dacă pot vinde chinezilor un milion de barili pe zi, atunci Teheranul împușcă doi iepuri deodată: scapă de rezervele de petrol și obține bani pentru a rezista la nesfârșit oricăror presiuni. Spulberân în câteva săptămâni pârghia economică care a fost construită cu atenție în timpul administrației Trump.

Iar banii nu vor ajunge la poporul iranian, ci la diverse organizații teroriste care pot plănui atacuri împotriva intereselor americane.

În plus, pivotul chinez în Iran poate fi doar prima manifestare a noului peisaj geostrategic care prinde contur după discuțiile de la Anchorage.

Se pune întrebarea dacă administrația Biden va închide ochii în fața comerțului în creștere dintre China și Iran doar pentru a netezi drumul către o nouă versiune a JCPOA, subminând astfel serios interesele Americii în Orientul Mijlociu.