Biden poate repara ceea ce a stricat Trump. De multă vreme, 20 ianuarie 2021 părea o zi care s-ar putea să nu mai vină niciodată. Era acolo, departe, în calendar, era luminița chinuitoare a unui moment în care America ar putea, în sfârșit, să scape din ghiarele celei mai rele, mai corupte și mai incompetente președinții din istoria națiunii.
Numărătoarea inversă s-a făcut mai întâi în săptămâni, apoi în ore și în minute, ca și când americanii ar fi așteptat sosirea unui an nou.
În cazul de față, nu a fost doar arzătoarea dorință a celor peste 81 de milioane de americani de a întoarce pagina peste o administrație abominabilă, ci și teama legitimă de ceea ce ar mai putea face Trump atâta timp cât se mai află încă la putere, mai ales în lipsa mesajelor de pe Twitter. (Mă întreb chiar serios: ce se face el fără Twitter?)
În cele din urmă, în capitala națiunii, ziua de 20 ianuarie a venit conform calendarului, o zi friguroasă, cu vânt. De această dată, nu era nicio mulțime adunată pe Esplanada Națională (National Mall – o peluză care pornește de la Colina Capitoliului și care cuprinde o serie de muzee și monumente emblematice, n. red.), ci doar câțiva oaspeți atent distanțați și așezați pe scaune rabatabile, în fața unui unui vast câmp de steaguri.
La ora 11, 50, judecătorul John Roberts a condus ceremonia jurământului prezidențial al lui Biden.
Biden poate repara ceea ce a stricat Trump
Biden, rostind jurământul în calitate de cel de-al 46-lea președinte, și Kamala Harris, depunând jurământul ca fiind prima femeie în calitate de vicepreședinte, au stat chiar pe locul de unde Trump i-a incitat pe protestatarii de acum două săptămâni, iar evenimentul de-acum a fost cea mai potrivită amintire a acelei zile negre.
Dacă acel roi violent și plin de ură care s-a abătut asupra Capitoliului pe 6 ianuarie a reprezentat cam ceea ce este mai rău în America, cei prezenți, miercuri, pe podium au reprezentat cam ceea ce este mai bun, arată The New York Times.
“Democrația este fragilă”, a declarat președintele Biden în discursul de învestitură. “Iar în acest moment, dragii mei prieteni, democrația a avut câștig de cauză”.
Noul președinte a făcut apel la “lucrul cel mai greu de câștigat într-o democrație – unitatea. Fără unitate, nu există pace. Numai amărăciune și furie. Nicio națiune, ci doar un stat al haosului“.
Un singur lucru nu a pomenit Biden: numele predecesorului său. În împrejurări normale, asta ar fi însemnat o lipsă de respect. Dar a fost cât se poate de potrivit ca Trump să fie lăsat pe dinafară, un Trump care, oricum, nu se afla în asistență. El a tulit-o din oraș cu câteva ore mai devreme, rămânând până la sfârșit un laș copilăros și îmbufnat. A fost ultimul rateu din seria de rateuri în privința celor mai elementare atribuții ale funcției pe care o deținea.
Trump a reacționat ca și când ar fi fost prima persoană din istorie care a pierdut alegerile prezidențiale
Dar, desigur, orice alegeri prezidențiale au un perdant.
Până miercuri, președinții care plecau, predau frâiele puterii cu distincție și cu spirit civic. Cei câțiva care au refuzat să asiste la învestirea succesorului, cum ar fi Andrew Johnson (care a fost și pus sub acuzare), nu au difuzat minciuni despre legitimitatea victoriei adversarului.
Mulți președinți știau că predau puterea cuiva care va duce țara într-o altă direcție. Dar o făceau oricum, nu pentru că le era ușor, ci tocmai pentru că le era greu – din cauză că prețuiau valoarea idealului american mai mult decât propriul lor ideal.
Trump părăsește funcția ca fiind cel mai discreditat și mai deplorabil președinte din istorie. El a învrăjbit și a sleit țara. A făcut abuz de funcția sa până în ultimul moment posibil, revocând propriul său ordin din 2017, prin carele interzicea foștilor angajați ai Casei Albe să intre în campania de susținere.
(Surpriză: el nu dorit niciodată ‚să usuce mlaștina’) Și a grațiat în ultimul minut niște prieteni și aliați, precum Steve Bannon, fostul șef al campaniei sale electorale, care este acuzat de fraudă la nivel federal pentru că ar fi stors bani de la proprii susținători ai lui Trump pe motiv că asta ar ajuta la ridicarea mult promisului zid de la frontieră.
Trump mai merită și o altă ‚distincție’ – el a fost primul președinte care a fost pus de două ori sub acuzare. De această dată, s-ar putea ca el să fie și condamnat de Senat. Oricum, Congresul trebuie să se asigure că el nu va mai deține din nou o asemenea funcție. Odată pus sub acuzare ca politician, el trebuie să facă față și altor condamnări pe care le-a ocolit de-a lungul vieții – financiare, sociale și, eventual, penale.
Reunirea unei națiuni
Va trebui să treacă ceva timp ca să vedem cum o națiune acum atât de învrăjbită împotriva ei înșiși poate fi reunită și tămăduită. Oricum s-ar întâmpla, asta nu se va reuși uitând de abuzurile lui Trump sau uitând cine a fost complice la toate astea.
După cum nu se va întâmpla nici dacă ignorăm probleme profunde – de la inegalitatea economică la rasismul sistematic și la propagatorii dezinformărilor din mediile de socializare – care ne-au adus în această situație grea.
Biden nu poate rezolva singur aceste probleme, dar el este conștient de gravitatea situației și de greutățile care îl așteaptă. El intră în funcție cu cea mai slabă majoritate din Senat și cu o majoritate pe muchie de cuțit în Camera Reprezentanților.
Programul său legislativ se va izbi de o Curte Supremă pe care republicanii au furat-o și au umplut-o cu cei mai duri conservatori din istorie – niște judecători în contratimp cu majoritatea americanilor, dar care vor avea ultimul cuvânt în interpretarea Constituției și a legilor timp de decenii de-acum încolo.
Totuși, acum, merită să stăm și să sărbătorim ceea ce a reușit America prin alegerea lui Biden. Nu este vorba despre o națiune fermecată, alta decât cea care era înaintea instalării sale în funcție, iar dacă acum este vorba despre simplul fapt că America este condusă de un om de bun simț, un funcționar public cu experiență care dorește să îmbunătățească viața concetățenilor, e mare lucru.
Nu e ușor lucru să votezi în sprijinul demiterii unui om autoritar și corupt. Americanii au făcut-o și își merită această zi. Instalarea unui președinte este un ritual de încoronare a autoguvernării.
În ultimele remarci din discursul său de miercuri, Biden se întreba ce ar putea spune generația viitoare despre cea de-acum. „Au tămăduit o țară bolnavă”. Cu Biden la cârmă, națiunea are acum șansa să înceapă această tămăduire. El merită cele mai sincere urări de noroc și succes. El și America vor avea nevoie de asta.
