Mulţi dintre noi am trecut deja printr-un recensământ şi, cel mai probabil, nu am dat prea multă importanţă acestui fapt. Nu ne-am gândit că statul se comportă cu această ocazie asemenea unui „frate mai mare“ care vrea să ştie despre noi tot felul de lucruri, pe care altfel, probabil, că nu le-am spune decât celor apropiaţi.

Dacă persoanele fizice nu sunt inoportunate prea des cu tot felul de întrebări, nu acelaşi lucru pot spune persoanele juridice – cele care au ghinionul de a ajunge subiecţi statistici. Viaţa de subiect statistic nu este una uşoară, deoarece, conform legii, acestuia îi revin o serie de obligaţii pe care nu le poate evita:

• Să furnizeze gratuit serviciilor de statistică oficială, la termenele, periodicităţile şi în forma solicitată, datele şi informaţiile statistice, în conformitate cu metodologia cuprinsă în instrucţiunile emise de Institutul Naţional de Statistică;
• Să organizeze evidenţa activităţii pe care o desfăşoară, astfel încât să poată determina şi comunica serviciilor de statistică oficială datele, în forma şi la termenele stabilite prin normele emise în baza legii;
• Să permită accesul personalului statistic în unitate şi la documentele de evidenţă a datelor primare.
Obligaţiile de mai sus se regăsesc în OG nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale. În acelaşi act normativ se află şi faptele considerate contravenţii şi sancţiunile aplicabile.
Astfel, constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale să fie considerate infracţiuni:

• Refuzul sau întârzierea din culpă a transmiterii datelor statistice solicitate, potrivit programului de cercetări statistice aprobat;
• Refuzul de a prezenta persoanelor autorizate de către conducerea serviciilor de statistică oficială documentele şi evidenţele necesare verificării datelor statistice;
• Comunicarea de date eronate sau incomplete;
• Neaplicarea măsurilor dispuse de serviciile de statistică oficială.
Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei.

Dincolo de informaţiile pe care INS (Institutul Naţional de Statistică) le solicită punctual unui subiect statistic sau altuia, mai există şi alte informaţii cu „încărcătură“ statistică şi care au legătură cu absolut toate entităţile economice. O astfel de informaţie o reprezintă aşa numitul cod CAEN. Nu este necesar să fim specialişti pentru a ne putea da seama de importanţa pe care o are, în scopul cercetării statistice şi al analizelor şi proiecţiilor economice de tot felul, activitatea principală a unei organizaţii – aşa cum este ea declarată la Registrul Comerţului.

Sunt destui cei care nu acordă mare atenţie acelui cod trecut pe certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului. Este o practică frecventă ca o organizaţie să-şi treacă în obiectul de activitate mai multe astfel de coduri şi să aleagă unul dintre ele ca fiind cel „principal“. Nu alegerea şi declararea iniţială a activităţii principale este cea care ridică cele mai multe probleme, din punctul de vedere al analizei statistice. Se întâmplă însă ca domeniul de activitate al organizaţiei să se schimbe în timp, fapt care ar trebui să ducă – în mod logic – la declararea unei noi activităţi principale şi alegerea unui nou cod CAEN. Logica nu are corespondent prea fidel în realitatea imediată, însemnând că destul de multe organizaţii neglijează să preschimbe codul activităţii principale. Şi în defintiv de ce ar face-o?

Şi ce este până la urmă această activitate principală şi de ce trebuie ea nominalizată în mod expres?
La întrebarea de ce trebuie să existe o activitate principală poate răspunde cel mai bine cel care foloseşte această informaţie – respectiv instituţiile statului, dat fiind că, aşa după cum se ştie, codul CAEN este inclus în multe declaraţii şi raportări oficiale.
Cât despre cum poate fi definită activitatea principală a unei organizaţii, tocmai avem veşti noi despre acest subiect şi anume publicarea noii codificări a activităţilor din economia naţională (a se vedea Ordinul INS nr.337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN).

Noul ordin, care pune în practică prevederile europene în domeniu, conţine informaţii detaliate în legătură cu criteriile care stau la baza stabilirii activităţii principale. Conform prevederilor ordinului, „Activitatea principală este identificată prin metoda ordinii descrescătoare (de sus în jos), ca fiind acea activitate care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată totală a unităţii luate în considerare. Activitatea principală astfel identificată nu reprezintă, în mod necesar, 50% sau mai mult din valoarea adăugată totală a unităţii“.
Definiţia de mai sus nu este de natură să ne clarifice cum anume vom stabili activitatea principală şi, de altfel, nici restul informaţiilor cuprinse în actul normativ nu ne sunt de mai mare folos. Ba chiar dimpotrivă, dat fiind că se aduc în discuţie nişte termeni destul de nefamiliari pentru întreprinzători: nivele concordante, substitute bazate pe producţie, regula de stabilitate, consum intermediar… Altfel spus, pentru cel nevoit să decidă codul activităţii principale, parcurgerea prevederilor ordinului poate să-l pună în reală dificultate şi nu ar fi de mirare ca alegerea să se facă până la urmă pe nişte criterii de „bun simţ“.

Dar, aşa după cum spuneam anterior, nu prima alegere este neapărat cea mai dificilă. Până la urmă această primă alegere are în vedere nişte previziuni legate de domeniul în care organizaţia va opera după înfiinţare. Discuţia serioasă trebuie purtată în legătură cu entităţile deja existente. Ce vor face acestea în condiţiile schimbării codurilor CAEN? Îşi vor recodifica activităţile având doar grija de a echivala corect vechile coduri cu noile coduri? Îşi vor reanaliza activitatea şi vor schimba codul activităţii principale astfel încât să corespundă realităţii?
Ordinul nr. 337/2007 nu dă răspunsuri la aceste întrebări. Poate şi pentru că intrarea acestuia în vigoare va fi la 1 ianuarie 2008, ceea ce mai dă răgaz instituţiilor statului să clarifice şi aceste aspecte. Putem exprima însă o părere asupra a ceea ce este posibil să se întâmple la 1 ianuarie 2008 şi aceasta se bazează pe informaţiile puse la dispoziţie de către instituţiile europene implicate în proces (https://circa.europa.eu/irc/dsis/nacecpacon/info/data/en/index.htm).

Conform ghidului de implementare, registrele comerţului din statele membre UE vor trebui să recodifice activităţile pentru toate entităţile aflate în baza lor de date. Recodificarea nu va fi automată (nu se va face o simplă conversie a codurilor vechi în codurile noi) ci va avea la bază o analiză a entităţilor în scopul determinării corecte a activităţii lor principale. Altfel spus, este posibil ca anumite organizaţii să fie nevoite să-şi schimbe codul activităţii principale la intervenţia Registrului Comerţului, astfel încât acesta să reflecte realitatea.